— Mulți englezi au impresia că Mallorca e pentru adolescenți bețivi, zise ea. E un soi de psihologie inversă să-ți cumperi o casă
aici, în munți. E cel mai bun loc dacă vrei să evadezi. E ca și cum, dacă tu și Jim ați decide să cumpărați o casă în Jersey Shore, oricine ar crede că ați înnebunit, dar voi v-ați bucura de casa voastră
239
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
minunată, la kilometri distanță de bălțile cu mizerie și de plajele pline de piei palide și de bebeluși cu scutece murdare. Niciunul dintre prietenii mei britanici nu ar veni aici.
Franny se uită spre munți. Dacă acea casă i-ar fi aparținut, ea i-ar fi invitat acolo pe toți cunoscuții ei și toți ar fi exclamat „Oh!” și
„Ah!” Ar fi invitat tot clubul ei îngrozitor de lectură acolo, ca să
citească George Sand și să râdă de impresia ei inițială în legătură cu insula. Cât de mult se înșelase!
Locul acela nu era deloc deprimant. Orice persoană din lume, la drept vorbind, ar fi adorat priveliștea, mâncarea, oamenii de acolo.
Franny se gândea să scrie o broșură nouă pentru agenția de turism, dacă i-ar fi strecurat cineva un pix în palmă.
— Ei bine, ne-am distrat cu toții de minune. Și am mâncat pe săturate, crede-mă!
— Oh, eu nu mănânc niciodată mai nimic. Doar înghețată. Vin pentru o săptămână, mănânc doar înghețată, apoi mă duc acasă
simțindu-mă de parcă aș fi ținut o cură de detoxifiere.
Gemma închise ochii. Soarele încălzea cu putere, iar Franny își simți părul fierbinte în creștet.
— Așadar, întrebă Gemma fără să deschidă ochii, unde e Charlie al meu?
El nu-i spusese nimic. Bineînțeles că nu-i spusese! Dacă Charles nu-i suflase niciun cuvânt lui Franny, atunci nu ar fi îndrăznit să-i spună ceva Gemmei. De când fusese în clasa a unsprezecea Franny nu se mai simțise atât de încântată să știe anumite secrete din viața prietenilor.
— Oh, tu nu știi? se prefăcu surprinsă Franny. E foarte ciudat că
nu ți-a spus nimic – știu cât de apropiați sunteți voi doi.
Gemma deschise ochii. Clipi de mai multe ori la rând, ca un rozător ce iese după luni petrecute într-o gaură întunecoasă de sub pământ. Pielea din jurul ochilor ei începuse să se încrețească și poate chiar să se lase. Franny nu obișnuia să se bucure când observa 240
- EMMA STRAUB -
defectele altora, dar în acest caz avea să facă o excepție. Gemma aștepta cu buzele întredeschise ca ea să vorbească – de parcă pe acolo avea să intre informația.
Arăta ca un câine frumos, dar prost. Franny ar fi vrut să o sărute pe gură și apoi să o arunce în piscină.
— Au plecat acasă pentru a-și lua copilul, zise Franny. Un băiat.
Vor să adopte un băiețel.
— Au plecat? Să-și cumpere un copil?
— Nu „cumpără” un copil, vor să „adopte” unul.
Gemma scoase o exclamație de uimire.
— Intenționat? Eu credeam că oamenii au copii doar în mod accidental. Eu am avut trei soți și am evitat să fac copii de șase ori la rând! Ce naiba cred ei? Oh, Charlie! Acum toate picturile lui vor fi mici portrete ale lui Lawrence pe jumătate dezbrăcat, cu un bebeluș
adormit pe pieptul lui. Ea se gândi o clipă, apoi continuă: Acum îmi pare și mai rău că nu l-am prins. Să-mi iau rămas bun.
Franny încercă să zâmbească, dar nu reuși.
— Așa cred, zise ea.
— Tu și Jim stați în dormitorul principal de la etaj? întrebă
Gemma. Își scoase ochelarii de soare din geantă și îi puse la ochi.
Cred că nu vă deranjează să vă mutați în camera lui Charlie și Lawrence, nu-i așa? Știi cum e să dormi în patul tău. Toate celelalte saltele sunt prea moi pentru spatele meu și am impresia că dorm pe niște perne uriașe. Cred că o să vă simțiți bine pentru o singură
noapte, nu-i așa? Dacă nu e prea mare bătaie de cap, bineînțeles.
Gemma se ridică și își scutură câteva fire de praf imaginare de pe blugii imaculați. Am să sun la Tiffany’s, să-mi trimită o lingură.
— Ce drăguț! spuse Franny. Acum te rog să mă scuzi, trebuie să
încep să împachetez la etaj, astfel ca tu să-ți poți lua dormitorul în primire.
Cele două femei merseră până la ușă una lângă alta, fiecare încercând să ajungă prima la clanță, de parcă acest gest le-ar fi 241
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
