17 Mai mult vin de Rioja!
105
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
ca să vadă cum evoluau lucrurile.
— Cred că este un adevărat succes.
Chipul lui Jim era la numai câțiva centimetri distanță – mai aproape acum decât în multe alte ocazii, așa cum nu mai fusese de luni bune. El nu se mai bărbierise de două zile și arăta acum ca în tinerețe – blond, ciufulit și fermecător. Franny fusese prinsă cu garda jos, așa că își trase brusc scaunul mai în față, lăsându-i brațul să alunece de pe spătar. Jim își reveni repede și își puse mâinile pe masă, împletindu-și degetele.
— Cel puțin, așa cred, adăugă el.
— Copiii sunt bine, zise Franny. Cu toate că nu știu ce să spun despre fata asta.
Carmen mâncase doar ardeii copți, de care se plânsese că aveau prea mult ulei.
— I-ai văzut pudrele proteice? întrebă el.
— Ce-s astea?
Jim schiță un zâmbet și coborî vocea.
— Ea are pungi pline cu fel de fel de prafuri, pe care și le presară
în tot ce mănâncă. În apă, în iaurt. Cred că ar putea fi Fata Soylent18.
Franny izbucni în râs, fără să se mai poată abține și se apropie cu câțiva centimetri de pieptul lui Jim.
— Oprește-te! îi zise ea. Încă nu sunt pregătită să râd cu tine.
Își aminti de fată – mai tânără decât Bobby, băiețelul ei drag.
Maxilarul ei se crispă atât de repede, încât avu impresia că avea să
crape.
Jim ridică mâinile ca și cum s-ar fi predat, așa că își reluară
amândoi poziția din capătul cel mai îndepărtat al mesei. Charles și Lawrence se întorceau spre locurile lor – fiecare dintre ei cărând câte două platouri cu mici aperitive minunat ornate.
— Puneți-le aici! zise Franny, bătând cu palma spațiul gol al 18 Băutură care asigură necesarul de elemente nutritive pentru organism 106
- EMMA STRAUB -
mesei din fața ei. Mor de foame.
107
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
ZIUA A ȘASEA
Jim își savura cafeaua lângă piscină. Afară era deja cald, iar pinii înalți și subțiri păreau încremeniți pe fundalul munților aflați de cealaltă parte a localității. Trecuse aproape o săptămână, iar el încă
se mai învârtea în jurul lui Franny, tot cu sufletul la gură, făcând în continuare tot ce spunea ea. Dacă ea ar fi vrut ca Jim să doarmă pe jos, ar fi făcut-o. Dacă îi spunea să închidă lumina atunci când era obosită, el îi îndeplinea dorința. Erau căsătoriți de treizeci și cinci de ani și trei luni.
Primele divorțuri aveau loc rapid – un an sau doi în cazul unei căsătorii prost plănuite, și gata. Cel de-al doilea val se producea un deceniu mai târziu, când copiii erau mici și problematici. În legătură
cu acest tip de divorțuri își făceau griji psihologii copiilor și mamele prietenilor de joacă, ele făcând cel mai mult rău. Mai era și un al treilea val – cel pe care Jim nu-l văzuse venind: criza infidelității în cazul soților ai căror copii crescuseră și plecaseră de acasă.
Cupluri precum el și Franny se despărțeau în fiecare zi în Upper West Side, cupluri cu copii adulți și câteva decenii de căsnicie. Totul era legat de așteptările fiecăruia de la viață și de criza vârstei de mijloc, cu toate tensiunile ei emoționale. Nimeni nu mai voia să
creadă că vârsta de mijloc era patruzeci de ani, astfel că bărbații care cumpărau mașini sport și seduceau femei tinere erau cei de șaizeci de ani. Cel puțin așa ar fi considerat Franny. Limpede ca lumina zilei – un simplu caz. Dar, desigur, nimic nu era simplu atunci când infidelitatea în cauză fusese comisă de propriul soț.
Ușa din spatele casei se închise cu zgomot. Jim privi peste umăr și rămase surprins să o vadă pe Carmen îndreptându-se spre el. Era îmbrăcată în echipament sportiv, pe care părea să-l poarte atât în loc de pijama, cât și în loc de blugi – de fapt, în loc de orice ar fi purtat cineva pe lângă casă. Carmen părea întotdeauna gata să se întindă
108
- EMMA STRAUB -
pe jos și să facă cincizeci de abdomene, lucru pe care Jim îl bănuia a fi cel mai important pentru ea.
— Bună dimineața, zise ea, punând paharul ei înalt, plin cu lichid verde, alături de cana lui de cafea, pe suprafața de beton. Te superi dacă stau și eu aici?
— Sigur că nu, răspunse Jim.
Încercă să-și amintească vreun moment în care mai fuseseră