Știu eu ce fac. Relaxați-vă!
Conform însemnărilor Gemmei, exista un supermarket cam la treizeci de minute distanță, mai aproape de centrul insulei, mult mai mare și mai aprovizionat decât cel din Palma, de la care făcuseră cumpărături Franny și Charles. Franny se simți mai bine odată ce ajunseră pe autostradă – fuseseră câteva mici opriri la semafoarele de la intersecțiile din Pigpen, dar nu-i păsa, doar nu dădea un test.
Odată ce mașina prinse viteză, își simți picioarele relaxându-se și intrând într-un ritm normal – unul jos, celălalt sus. Sylvia apăsa de zor butoanele radioului, care difuza doar muzică de dans și hituri pop americane ale anilor ’70. Franny urlă la Sylvia să înceteze când aceasta nimeri un post de radio ce difuza Elton John.
111
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
— E ca un tărâm uitat de vreme, zise Sylvia.
— Ca un tărâm care a uitat vremea, vrei să spui. Așa ar trebui să
fie fiecare zi – Elton John la radio și cea mai bună șuncă din lume în farfurie. Și familia alături.
— Grozavă concluzie, mamă.
Sylvia își dădu ochii peste cap și începu să se uite pe geam.
Autostrada cobora în pantă când ajunseră la periferia orașului Palma. Franny reduse viteza atunci când intrară pe o șosea cu o singură bandă semnalizată cu semafoare – ceea ce însemna că
Franny avea mai mult oportunități de a face mașina să „bombăne”, să înece motorul și apoi să o readucă la viață. Stăteau la culoarea roșie a semaforului – la numai câțiva kilometri de supermarketul la care trebuiau să ajungă, când Franny observă în dreapta lor un complex enorm – Centrul Internațional de Tenis Nando Filani. Fără
să mai stea pe gânduri, făcu un viraj.
— Sunt sigură că nu acela e supermarketul la care trebuie să
ajungem, zise Sylvia.
— Oh, mai taci! Mergem într-o aventură.
Franny intră încet cu mașina pe poarta deschisă a centrului și opri în parcare.
Nando Filani era tot ce avea Mallorca mai prețios și singura speranță a provinciei la Grand Slam sau la o medalie de aur. Având douăzeci și cinci de ani și un aer arogant, el se descurca pe terenul de tenis la fel ca Agasi ori Sampras, câștigând o popularitate enormă în urma loviturilor sale de serviciu și învingându-și cu ușurință adversarii. Avusese ceva probleme în timpul turneului –
dinții cuiva fuseseră scoși, deși Nando jura că fusese un accident din cauza unei mingi de tenis plasate greșit – iar școala lui de tenis era felul lui de a plăti despăgubiri pentru acest incident.
Jucătorii de tenis, la urma urmei, trebuiau să fie ambasadori ai binelui: șorturi albe și donații generoase. Era un sport pentru oameni civilizați, nu doar pentru sportivi. Franny jucase puțin în 112
- EMMA STRAUB -
timpul liceului, deși nu fusese niciodată prea bună la acest sport, dar era singurul pe care toți cei patru membri ai familiei Post suportau să-l urmărească, ceea ce însemna de fapt că era singurul sport despre care puteau discuta între ei.
Sylviei puțin îi păsa de tenis, desigur, dar câteodată apărea câte un jucător destul de chipeș care să-i atragă atenția.
Se auzeau zgomote înfundate și icnete – mingi lovite de rachete și viitoare vedete ale tenisului în acțiune. Franny coborî grăbită din mașină și se duse la un gard din apropierea clădirilor principale.
Prin gard ea putea vedea vreo zece terenuri de tenis – multe dintre ele pline de copii.
Franny murmură niște cuvinte de apreciere la vederea unui serviciu executat excelent de o micuță brunetă, apoi se întoarse și traversă grăbită parcarea, ducându-se în celălalt capăt al gardului.
Sylvia se aplecă peste scaunul șoferului și o strigă pe geam:
— Mamă!
Franny se prinse de gardul care acoperea o altă serie de terenuri
– acestea însă mai puțin populate de copii.
— Mamă!
Franny se întoarse confuză, de parcă Sylvia ar fi trezit-o dintr-un vis.
— Ce e?
— Ce facem aici?
Sylvia coborî lent din mașină și își târî picioarele până lângă
mama ei. Era și mai cald la poalele muntelui, iar soarele le bătea direct în creștet. E prea cald, se plânse ea.
— Îl căutăm pe Nando, desigur! Era prins între Wimbledon (pe care Nando îl câștigase cu un an în urmă, deși în acest an participa la Cupa Serbiei) și US Open (pe care nu îl câștigase niciodată, fiind mult mai bun atât pe zgură, cât și pe iarbă), așa că era posibil să fi fost acasă, antrenându-se. Vino, vreau să intrăm înăuntru.
Sylvia se rezemă fără vlagă de umărul mamei ei. De la 113
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
unsprezece ani fusese mai înaltă decât Franny.
