— Doar dacă îmi promiți ceva: dacă – cine știe din ce motiv ciudat – Nando Filani stă cumva chiar în spatele acelei uși, tu nu vei vorbi cu el, iar noi ne vom putea întoarce ca să mergem direct la supermarket.
Franny ridică o mână la inimă.
— Jur.
Amândouă știau că mințea.
Biroul de informații era curat și modern, cu un orar mare pe un perete și o tânără drăguță stând în spatele unui pupitru. Franny o apucă pe Sylvia de cot și înaintară.
— Hola! 20 zise ea.
— Hola! Qué tal? 21 îi răspunse femeia.
— Habla inglés? 22 Fiica mea și cu mine suntem fanele lui Filani și ne întrebam dacă putem lua lecții aici. Ne putem înscrie undeva?
Suntem în Mallorca de vreo zece zile și am fi foarte fericite să jucăm tenis acolo unde a jucat el. Probabil că vă mândriți cu el.
Franny dădu de câteva ori din cap pentru a întări susținerea ideii de mândrie națională, încrețindu-și fruntea pentru toate mamele din Mallorca.
— Lecții pentru două persoane? Femeia ridică două degete. Dos?
— Oh, nu! zise Franny. Eu nu am mai jucat din adolescență.
— Unu? Femeia ridică un singur deget. Lecții pentru o singură
persoană?
Sylvia își contorsionă trupul într-un covrig.
— Mamă! o opri ea. Respect faptul că încerci să faci ceva aici, dar nu înțeleg prea bine despre ce este vorba și sunt foarte sigură că nu am niciun interes. Și nici adidași.
20 Ziua bună!
21 Ziua bună! Ce faceți?
22 Vorbiți engleză?
114
- EMMA STRAUB -
Îi făcu semn spre șlapii pe care-i avea în picioare și își clătină
degetele ușor prăfuite.
— Aveți o listă cu instructori? Franny își puse coatele pe pupitru.
Sau alt material informativ? Despre acest centru?
Femeia împinse spre ea o broșură pe tejgheaua pupitrului.
Franny o ridică și citi câteva rânduri, prefăcându-se că știa spaniolă, până ce observă că pe dosul broșurii erau informații în engleză.
Ochii ei trecură peste paragrafele scurte și peste fotografiile lucioase ale lui Nando Filani, care acopereau aproape toată pagina. Într-o fotografie mare, Nando ținea brațul pe după umerii unui bărbat mai în vârstă. Amândoi purtau șepci de baseball și mijeau ochii din cauza soarelui, dar Franny reuși să-l recunoască pe celălalt bărbat.
— Îmi cer scuz e, perdón, acesta nu e Antoni Vert?
Femeia încuviință din cap.
— Sí.
— Încă mai locuiește în Mallorca?
— Sí. Femeia făcu semn spre nord. La trei kilometri de aici.
— Mamă, cine e bărbatul acela?
Franny începu să-și facă vânt cu broșura.
— Dă cumva lecții? Aici? Este vreo șansă?
Femeia ridică din umeri.
— Sí. Sunt mai scumpe, dar dă lecții. Își întoarse scaunul către ecranul computerului și apăsă câteva butoane. A anulat o ședință
care era programată mâine după-amiază. La patru v-ar conveni?
Sylvia o urmări pe mama ei scotocind grăbită prin geantă și înjurând cu voce scăzută de câteva ori până ce găsi portofelul.
