Orice documente am fi putut obține, el le-a dorit. Asta s-a întâmplat când colaboram cu Johnson Strunk Gallery, știi tu, de pe Twenty-120
- EMMA STRAUB -
fourth23. Iar Selena Strunk a avut mereu în preajma ei cei mai drăguți băieți – manipulanți, puști care păreau scoși direct din sala de fitness sau din filmele porno, toți cu trupuri sculptate și absolut adorabili, cu bărbi abia crescute, pe care tocmai învățaseră să le întrețină. Nu știu de ce mă plăceau – eu aveam deja, cât, patruzeci și cinci de ani? Dar câțiva dintre ei voiau să devină pictori, presupun.
Oricum, unul dintre ei, Jason, începuse să-și piardă timpul pe la galerie când știa că eram eu acolo. Era un puști foarte drăguț, așa că
l-am scos în oraș la o cafea. Când ne-am așezat, mi-a prins penisul în mână pe sub masă. Lawrence e atât de pudic – el mai degrabă ar muri decât să admită că are un penis în public. Deci am fost, înțelegi tu, surprins. S-a întâmplat doar de câteva ori, în următoarele luni, la studioul meu.
Franny scoase o exclamație.
— Involuntar, se justifică ea, apoi își acoperi gura cu prosopul și îi făcu semn să continue.
— Lawrence era atât de tânăr! Nici nu credeam că el avea să fie acela. Nici măcar nu știam dacă să cred sau nu în relația noastră.
Așa că m-am culcat cu cine s-a nimerit. Mi-a părut foarte rău după
aceea, desigur, și totul s-a terminat repede, dar nu i-am spus niciodată. Asta-i tot.
— Asta-i tot? Atât poți să spui? Și nu ai de gând să-i mărturisești soțului tău că ai făcut sex cu altcineva? Ce naiba, Charlie?
Franny își încrucișă brațele deasupra pieptului – gest care nu ar fi putut avea efectul scontat din cauza nudității ei alunecând puțin sub apă, dar ridicându-se din nou în poziția inițială.
— Nu, zise Charles. Și nu îți spun asta pentru că aș considera un fleac ceea ce ți-a făcut Jim. Nu a fost deloc un fleac, a fost ceva josnic. Îți spun asta pentru că m-ai întrebat. Sincer, aș prefera să nu știu nimic. Și dacă m-ar înșela, iar eu aș afla, probabil că l-aș ierta.
23 Strada 24
121
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
Franny își dădu ochii peste cap.
— Evident, l-ai ierta după toate astea.
Apa din cadă se răcise, iar Franny dădu drumul din nou la apă
caldă. Camera se umplu din nou cu aburi.
— Chiar dacă nu aș fi greșit eu, Fran, acesta e adevărul. Căsnicia e ceva dificil. Relațiile sunt dificile. Tu știi că sunt de partea ta, oricare ar fi aceea, dar acesta e adevărul. Toți am făcut anumite lucruri.
— Prostii. Da, toți am făcut anumite lucruri. De exemplu, eu am pus pe mine paisprezece kilograme. Și el a făcut ceva: și-a introdus penisul într-o fată de douăzeci și trei de ani. Nu ți se pare că una dintre aceste două fapte e mult mai gravă?
Franny se ridică din cadă, cu apa șiroindu-i pe trup, și apucă un prosop. Rămase neclintită în timp ce apa clipocea în jurul gambelor ei.
— Sunt de partea ta, scumpo, repetă Charles.
Se apropie de cadă și îi întinse o mână pe care Franny o acceptă, pășind demnă peste marginea căzii, precum Elizabeth Taylor interpretând-o pe Cleopatra, cu bărbia mai sus de nivelul umerilor și cu părul ei negru și ud lipit de gât.
— Ei bine, zise el odată ce ea debarcă în siguranță pe uscat.
Secretele nu sunt plăcute pentru nimeni. Să nu uiți acest lucru.
Ea îl sărută pe obraz și merse tiptil până în dormitor, ascultând sforăielile care se auzeau din celelalte camere.
122
- EMMA STRAUB -
ZIUA A ȘAPTEA
Să aștepți un copil era ca și cum ai fi așteptat un atac de cord – la un moment dat trebuia să te predai, pur și simplu, și să faci alte planuri, fără a ști dacă puteai să contramandezi ceva. Charles și Lawrence făcuseră o excursie în Japonia în urmă cu un an, dar amânaseră plecarea la Paris când se părea – fără vreun motiv, doar pentru că așa presimțise Lawrence – că aveau să fie aleși.
Petrecuseră o mulțime de vacanțe singuri acasă – anxietatea lor fiind prea toxică pentru a permite micile conversații. Obstacolele pe care trebuiau să le treacă potențialii părinți adoptivi erau câtă
frunză și iarbă: să scrie scrisori, să realizeze website-uri, să facă
fotografii de familie cât mai atrăgătoare, în care să nu apară niciun pahar de vin. Obiectivul era ca familia ta să pară stabilă și plăcută, pentru ca mama purtătoare să-și poată imagina încrezătoare că
bebelușul ei va avea o viață mai bună în brațele tale. Bărbații gay erau opțiuni atrăgătoare, constată cu surprindere Charles, în parte pentru că nu ar fi existat o competiție reală de genul: cine ar fi fost mama adevărată a copilului? Totuși, ei nu fuseseră de fapt aleși până acum, iar de data asta așteptarea li se părea ceva supranatural
– ca și cum cineva le-ar fi spus că era posibil să câștige la loterie, dar că trebuia să mai aibă răbdare o săptămână pentru a vedea dacă
numerele se potriveau într-adevăr.
Acesta fusese planul lui Lawrence de la bun început, iar după ce se căsătoriseră, nimic nu-l mai oprise să-l pună în aplicare. Pe de altă parte, Charles nu își imaginase niciodată cum ar fi fost să aibă
un copil. Îi avea pe Bobby și pe Sylvia, la urma urmei, iar alți prieteni de-ai lui aveau tot felul de pici pentru care cumpăra haine scumpe – exclusiv cu curățare uscată – și alte cadouri nepotrivite.
