Antoni vorbea încet și rar, cu un accent pronunțat.
— Eu urmăresc toate meciurile, minți ea. Chiar și atunci când e vorba de turneele mici. Franny încercă să numească unul, dar nu reuși. Stăpânesc foarte bine regulile, îl asigură ea.
129
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
— Și când ai jucat tenis ultima dată?
Antoni băgă mâna în buzunar și scoase o minge de tenis. Franny și-ar fi dorit ca Charles să fi venit cu ea și să fie destul de aproape ca să facă o glumă. Era ciudat să aibă această experiență singură, când în mod clar (foarte clar) avea să devină o poveste despre care urma să scrie, o poveste pe care avea să o codifice într-un moment pe pagină. Acolo, prietenul ei cel mai bun ar fi făcut o glumă spirituală
și ușor indecentă – chiar acolo. Doar că Charles nu era prezent.
Franny îi putea povesti totul după aceea – el avea să spună gluma atunci, iar după aceea era doar o chestiune de editare.
— Oh! zise Franny. Cu secole în urmă? Acum un deceniu?
Una dintre femeile din detestabilul club de lectură pe care-l frecventa juca tenis în fiecare săptămână în Central Park, la fel de îndemânatică și de sprintenă ca o gâsculiță. Ea și Franny jucaseră o partidă într-o dimineață. Femeia o bombardase, minge după minge, chicotind după fiecare lovitură și prefăcându-se că-i părea rău.
Vânătăile îi trecuseră abia după câteva săptămâni.
— Eu nu sunt sportivă. Sunt scriitoare. Știi, nu s-au scris foarte multe cărți bune despre tenis. Te-ai gândit vreodată să-ți scrii biografia? Am o mulțime de prieteni – scriitori-fantomă – care au scris cărți despre sport. Ar trebui să stăm de vorbă, dacă ești interesat.
— În regulă, o să începem ușor, spuse Antoni ignorând-o. Merse până în capătul terenului, de cealaltă parte a fileului. Ești gata?
Înainte ca Franny să-și dea seama, Antoni servise deja. Ea urmări mingea aterizând la un metru în fața ei și începu să râdă.
— Îmi cer scuze, zise ea. Voiai să-ți înapoiez mingea asta? Mi se pare atât de distractiv să joc cu tine tenis cu adevărat.
— Acesta nu e joc. E antrenament. Încălzire.
El lovi o altă minge, iar Franny constată cu surprindere că
picioarele i se mișcau, iar racheta se îndrepta spre minge.
Ripostă – racheta ei lovi cu putere mingea peste fileu, iar Franny 130
- EMMA STRAUB -
fu atât de încântată de propria îndemânare sportivă, încât începu să
țopăie fericită, ignorând faptul că Antoni avea, desigur, să lovească
iar mingea. El o lovi, iar mingea alunecă pe lângă ea, continuându-și drumul sprințar până la gard.
— Scuze, scuze! zise Franny. Sunt gata acum. Scuze! Nu mi-am imaginat că se va întâmpla asta. Sunt gata.
Își aplecă trunchiul într-o poziție pe jumătate ghemuit, la fel ca jucătorii de tenis de la televizor, legănându-și șoldurile dintr-o parte în alta.
Antoni încuviință din cap, cu ochii ascunși în spatele lentilelor reflectorizante ale ochelarilor de soare. Se arcui pe spate, aruncând o minge înaltă în aer. Franny îl urmărise jucând atâția ani încât îi știa mișcările trupului. Nu era un tic OCD24, așa cum aveau unii jucători tineri (toată lumea știa că Nando Filani își întorcea capul într-o parte și tușea, un gest pe care McEnroe îl asociase mereu cu un examen de prostată). Trupul lui Antoni se mișca deliberat întrun anumit fel, umerii lui fiind la fel de lați ca ai unui înotător.
Aruncă încă o minge în aer și o lovi ușor, la fel de delicat ca o mamă
cu copilul ei.
Franny se balansa dintr-o parte în alta, așteptând să vadă unde avea să aterizeze mingea, apoi alergă și ajunse cu marginea rachetei chiar sub minge – la timp ca să o trimită înapoi peste fileu.
Pasară ușor mingea de la unul la altul de câteva ori înainte ca Franny să rateze o lovitură. Ea gâfâia fericită, de-a dreptul exaltată.
— Nu e rău, zise Antoni.
Franny își șterse fruntea cu vârfurile degetelor.
— Arată-mi un serviciu! Merse pe partea ei de teren, așezându-se deliberat în spatele ei. Își lăsă ochelarii de soare pe nas și își încrucișă brațele, spunând: Arunci mingea și servești.
Franny bătu mingea de câteva ori și constată cu uimire că o 24 Obsessive-Compulsive Disorder – Tulburare Obsesiv-Compulsivă
131
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
simțea ușoară în mână, familiară. Fusese o vreme când acest lucru fusese o funcție normală pentru ea, iar acum își forța toți atomii din corp pentru a-și aminti acele zile când stătea afară, în Brooklyn, și toate fetele din echipa liceului ei râdeau pe înfundate sau țipau.
Aruncă mingea în aer și ridică racheta deasupra capului. Franny auzi un trosnet și apoi se clătină pe picioare, făcu câțiva pași înainte, iar după aceea nu mai știu nimic decât că se zgâia la chipul încețoșat al lui Antoni Vert întinsă pe spate în mijlocul terenului de tenis. În sfârșit, el părea la fel de încântat să o vadă cum fusese și ea când îl văzuse.
*
Bobby și Carmen erau la piscină, făcându-și exercițiile, și în mod normal asta l-ar fi determinat pe Lawrence să facă stânga-mprejur, să se întoarcă în dormitor și să citească vreo două ore, dar ziua era prea frumoasă ca să rămână în casă. Își puse pălăria și ochelarii de soare și ieși din casă, ținând sub braț o carte.