— Nu mai contează. Să intrăm. Trebuie să beau ceva.
Tuburi albastre de neon erau montate de-a lungul pereților, aspect care o surprinse pe Sylvia. I se părea ceva mult prea ostentativ, o alegere bizară în materie de decorațiuni interioare. Era încă devreme, numărul clienților fiind destul de restrâns, dar în mijlocul sălii erau grupuri mici de fete care dansau.
— Așa arată cluburile de aici? întrebă Sylvia, însă muzica era destul de tare pentru ca fratele ei să nu o audă – sau să o ignore fără
să pară nepoliticos. Ea se așteptase la un ring de dans iluminat feeric, ca în Saturday Night Fever, sau măcar la un ring delimitat cu un cordon de catifea. Blu Nite era o încăpere uriașă cu sofale din piele neagră aranjate de-a lungul pereților și câteva mese înalte din sticlă alături de bar, unde bărbații singuri păreau să aibă o mică
reuniune.
Toți erau îmbrăcați la fel ca Bobby – în cămăși cu imprimeuri asimetrice, de parcă toate hainele din Spania ar fi trecut prin aceeași mașinărie de imprimat țesături, iar acum logourile se ițeau de pe umerii tuturor în loc se apară pe piept. Era aspectul clasic european
– tânărul spilcuit, cu freza aranjată, la fel ca în New Jersey. Ea încă
se mai uita pe sus când realiză că Bobby era în celălalt capăt al sălii, la bar.
147
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
— Comandă și pentru mine ceva, îi spuse ea când ajunse în spatele lui.
Bobby încuviință din cap și ridică două degete spre barman.
— Dos29!
Cabina DJ-ului era în capătul barului, pe o platformă înaltă.
Sylvia putea vedea doar capul lui Psychic Bomb mișcându-se în ritmul muzicii – acesta tocmai trecuse de la o melodie necunoscută
la una de-a lui Katy Perry pe care Sylvia o știa, iar fetele de pe ringul de dans începură să țipe.
— Poftim, zise Bobby, împingând un pahar enorm în mâinile ei.
— Ce-i asta?
Sylvia adulmecă marginea paharului. Băutura mirosea ca siropul de tuse.
— Red Bull și votcă.
Bobby ținea și el în mână un pahar identic. Rămaseră pe loc un minut, Sylvia sorbind băutura dulce printr-un pai lung, iar Bobby dând paharul peste cap cu înghițituri mari. Paharul lui se goli aproape imediat, iar el se întoarse la bar să mai ceară unul.
— Ți-e sete? îl întrebă Sylvia când reveni.
— Voiam doar să ies din casă, înțelegi? Bobby vorbea fără să o privească. Scană încăperea, capul lui mișcându-se în ritmul muzicii.
Carmen începuse să mă scoată din sărite.
— Și mama?
— Și mama. Bobby se uită la ea, în cele din urmă, spunându-i: Nu-mi vine să cred că încă mai locuiești cu ei.
— Doar pentru încă o lună.
Sylvia încerca să pară ironică.
— Sincer? zise Bobby. Nici nu-i mai recunosc. Când eram eu copil, se certau tot timpul, iar când erai tu copil, erau numai lapte și miere. Nu știu ce să spun. Cel puțin, acum seamănă mai mult cu cei 29 Două (sp.)
148
- EMMA STRAUB -
de pe vremea mea.
— Sunt sigură că se ceartă mai tot timpul, zise Sylvia. Ei chiar nu-i spuseseră nimic lui Bobby? El păruse mereu atât de adult, atât de matur, încât ea credea că el aflase totul cu mult timp înaintea ei. E
destul de grav, știi? pregăti ea terenul.
— Da? întrebă indiferent Bobby.
Sylviei îi părea rău pentru el – îndeajuns cât să păstreze secretul părinților ei. El locuia atât de departe – care ar fi fost diferența?
Când venea în vizită de Crăciun, mergeau cu toții la cină și erau civilizați, iar părinții ei aveau să rămână mereu părinții ei, așa cum casa ei avea să rămână casa ei – cel puțin asta trebuia să înțeleagă
Bobby.
— Mă duc să dansez, zise el și o lăsă la bar.
Psychic Bomb trecuse la o piesă cu ritm mai alert, care suna ca o revărsare de obiecte pe geamul deschis al unei mașini ticsite, cu numere de Jersey.
