Sylvia rămase pe loc, perplexă, privindu-l pe Bobby. Acesta își termină rapid băutura, puse paharul pe tejgheaua barului și își făcu apoi drum spre ringul de dans, mișcându-și șoldurile ca un giroscop. Sylvia făcu ochii mari și rămase cu gura căscată.
Bobby se mișca în ritm, gravitând pe orbita a două grupuri diferite de fete care dansau pe ring, și ambele cercuri se deschiseră
pentru a-i face loc să intre. Fetele din stânga erau mai înalte, mai blonde și păreau să vorbească limba germană. Cele din dreapta erau mai mici de statură și aveau părul mai închis la culoare –
englezoaice, probabil. (Sylvia nu era surprinsă că spaniolii nativi nu erau prezenți în număr mare la distracție – era abia ora cinci, la urma urmei.) Bobby intră în pași de dans în cercul din dreapta, stârnind mai multe chiote. O fată îndesată, cu părul castaniu și tunsoare bob, care se unduia lasciv dintr-o parte în alta, părea cea mai entuziasmată de sosirea lui Bobby și reacționă ca și cum l-ar fi așteptat. Ea se apropie de Bobby și rămase în fața lui, dansând.
149
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
Genunchii ei încadrară piciorul stâng al lui Bobby, ca la un concurs limbo în doi. Sylvia se întoarse către bar. Nu mai suporta să-i privească.
La mesele înalte din sticlă erau niște scaune, așa că Sylvia se așeză pe unul dintre acestea. Ea nu detesta dansul, doar că nu învățase niciodată să danseze și chiar dacă ar fi făcut-o, nu vedea ce rost ar fi avut să-și frece trupul de niște străini. Asta îi amintea de fotografiile compromițătoare și de faptul că nu avea cum să le mai șteargă; chiar dacă ea reușise să le ascundă pentru conținut inadecvat, întotdeauna avea să apară altcineva care le văzuse sau care fusese la petrecere, fluturând un aparat foto în fața ei. Dansul era ceva pentru oameni mai norocoși și mai puțin stupizi. Sylviei i-ar fi plăcut – și își spunea asta pentru a milioana oară – să se fi născut într-un secol mult mai civilizat, când dansul însemna să
înveți anumiți pași pe care să-i poți executa într-o masă de oameni, ca într-un soi de brigadă, toți valsând în același timp. Secolul al XX-lea fusese urât (flappers 30 , hippies 31 ), dar secolul al XXI-lea era și mai rău. Sylvia își aminti cu melancolie de Tolstoi și de curajul nemărginit al lui Austen. Ceea ce se desfășura în fața ei era o parodie patetică. O chelneriță care ducea niște cocktailuri pe o tavă
trecu grațioasă pe lângă masa ei, iar Sylvia îi făcu semn din cap, arătând spre paharul ei gol. Mai voia unul.
*
O oră mai târziu, Blu Nite începu să se umple. Erau la fel de mulți spanioli câți germani sau britanici – lucru care o făcea pe Sylvia să se simtă ca un imperialist colonizator. Îl pierduse pe Bobby în mulțime. El apăruse la un moment dat la masa ei –
gâfâind, transpirat și zâmbitor – și o dată la bar, când ea ceruse de acolo un pahar cu apă, dar în rest el era doar un alt trup din 30 Frivolele
31 Hipioți
150
- EMMA STRAUB -
mulțime, care transforma acel loc într-un masiv și zgomotos
„Romper Room”32 pentru adulți. După încă două ore, Sylvia era extenuată. Băuse două pahare de Sangria după dezgustătoarea votcă amestecată cu Red Bull – ceea ce nu însemna prea mult, dar ținând cont de lipsa umezelii din club și de lipsa atipică de aperitive (mai ales că spaniolii erau extraordinari în materie de aperitive), Sylvia se simțea destul de beată și mai mult decât dornică să plece acasă. Coborî amețită de pe scaunul ei și își făcu drum prin sală
până la toaletă. Mai întâi trebuia să urineze, apoi să-l găsească pe Bobby și să-l convingă că localul era infect și că ar fi trebuit să plece acasă. La toaleta femeilor era coadă, lucru deloc surprinzător. Sylvia înaintă pe lângă perete și își ocupă locul la rând. Toate celelalte fete erau lipite de telefoanele lor, trimițând mesaje și e-mailuri, sau intrând pe paginile lor de Facebook. Sylvia era destul de tristă că nu putea să facă și ea același lucru. Îi lipsea telefonul, în ciuda faptului că-i ura pe majoritatea cunoscuților ei și nu-i păsa ce făceau aceștia pe timpul verii. Ar fi vrut să-și verifice e-mailul ca să vadă dacă
Joan îi răspunsese. S-ar fi uitat la ceas să vadă ce oră era în New York și cât era ceasul în Rhode Island (știa că era aceeași oră ca în New York, desigur, dar îi făcea bine să se gândească la faptul că
erau localități atât de îndepărtate și de diferite).
Abia mai putea să se țină, stând când pe un picior, când pe altul.
Începuse să transpire – și asta nu din cauza efortului, ci pentru că
stătea lângă atâtea persoane. Își apropie nasul de zona subrațului ca să verifice dacă nu mirosea urât. Fata din spatele ei o privea curioasă, iar Sylvia își dădu ochii peste cap. De cealaltă parte a aceluiași hol îngust începuse să se formeze o coadă la toaleta bărbaților, ceea ce Sylvia considera satisfăcător într-un mod vag feminist. Ea era pentru egalitatea dintre sexe. Bărbații nu prea știau ce să facă totuși, nefiind pregătiți pentru astfel de momente, deloc 32 Cameră de joacă
151
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
frecvente în viața lor, iar tipul din față începu să bată insistent în ușă.
Un minut mai târziu, ușa se deschise, iar Sylvia rămase stupefiată. Fratele ei și o fată din grupul de englezoaice ieșiră
clătinându-se din cabină, fețele lor fiind încă lipite ca două ventuze.
Rujul ei era întins pe obrajii și pe gâtul lui. Trecură pe lângă
bărbatul care bătuse în ușă, iar acesta le rânji mai puțin agresiv decât ar fi făcut-o Sylvia.
— Hm, bună! zise ea, bătându-l pe umăr pe fratele ei.
— Oh, bună, Syl! zise el pe un ton remarcabil de firesc.
Bobby se desprinse din îmbrățișare, lăsând-o pe fată cu gura căscată ca un pește prins în undiță. Cămașa lui era descheiată până
aproape de buric, iar englezoaica își înfipse degetele în părul lui rar de pe piept. Ochii lui Bobby nu se puteau concentra asupra Sylviei, iar aceasta trebuia să facă eforturi pentru a nu-și feri privirea.
— Ce naiba faci?
Toate celelalte femei care așteptau la rând în fața toaletei își lăsaseră telefoanele deoparte, fericite să asiste la un mic spectacol.
— Ea e noua mea prietenă. Și e tot în vacanță. Nu-i așa?
Fata ridică privirea de pe pieptul lui Bobby și făcu un semn din cap.
— E ceva al naibii de dezgustător, dacă vrei să știi. Ți-a spus că
