Ea își legă halatul negru mai strâns în jurul taliei – de parcă
lucrul acesta ar fi reușit să abată atenția cuiva – și începu să coboare scările grațioasă ca o lebădă, la fel de suavă ca Norma Desmond, spunându-și că ar fi fost mai bine să-și fi pus în valiză și un turban.
*
Scrinul din living era ticsit cu tot felul de jocuri de societate, precum Monopoly și Risk, ori Snakes and Ladders25. Charles ținuse un scurt, dar înflăcărat discurs în favoarea unui joc de șarade, dar fu anihilat rapid. Deciseră să joace scrabble și Lawrence câștiga, fiind cel mai bun la matematică, ceea ce – știau cu toții – era tot ce-i 25 Șerpi și scări
141
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
trebuia pentru a fi învingător. El știa toate cuvintele din două litere, QI și ZA, și le juca fără jenă, chiar și atunci când tabla de joc devenea atât de încărcată, încât era dificil pentru oricine altcineva să
schimbe scorul în favoarea lui. Bobby, Sylvia și Charles se uitau îndelung la literele lor, ca și cum simpla atenție le-ar fi îmbunătățit șansele să câștige.
— Sunt sigur că trișezi, zise Bobby. Era bine să fi avut un dicționar Scrabble. Sylvia, du-te să cauți unul în computerul tău!
— Du-te naibii! Ești furios pentru că pierzi, atâta tot, zise ea, aranjându-și din nou literele pe suport.
Ea avea doi O. Moo. Boo. Loo. Fool 26 . Pool 27 . Polio. Sylvia juca întotdeauna primul cuvânt pe care-l vedea și nu-i păsa dacă îi dădea ocazia următorului jucător să-și dubleze scorul. Puse pe tablă
cuvântul MOO.
— Dă-mi cele șapte puncte, te rog!
Lawrence își îngropă fața în palme, frecându-și exasperat obrajii.
— Sylvia, scumpo, mă scoți din minți. Poți mai mult de atât, sunt sigur.
— Las-o să joace cum vrea, Lawr! zise Charles, atingându-l cu afecțiune pe încheietura mâinii. Acum să vedem…
Formă cuvântul BROMIDE28 intersectând cuvântul MOO al Sylviei și realizând un „bingo”. Charles și Sylvia aclamară la unison.
— Nu înțeleg de ce vă bucurați așa, zise Bobby.
Carmen nu era adepta jocurilor de cuvinte sau a celor de societate, așa că ședea pe un scaun în partea opusă a camerei, răsfoind revistele luate de Sylvia din avion. Le citise deja și știa pozele care urmau pe de rost – această vedetă de televiziune arăta 26 Nebun
27 Piscină
28 Bromură
142
- EMMA STRAUB -
suplă, cealaltă arăta grasă și doar purtau costume de baie asemănătoare! La fiecare câteva minute se ridica și mergea încet până în spatele lui Bobby pentru a se uita la literele lui și la tabla de joc, apoi îi ocolea, îndreptându-se din nou spre scaunul ei ca o pisică domestică nemulțumită. Ultima dată când fuseseră în vacanță, cu două ierni înainte, Bobby și Carmen aleseseră un complex all-inclusive numit Xanadu. Complexul era pe o insulă din Caraibe și, pentru că toată mâncarea și alcoolul fuseseră deja plătite, se simțiseră ca niște vedete extravagante, exact așa cum îi asigurase broșura complexului. Puteau comanda șase margaritas o dată la unul din barurile acvatice, iar când Bobby vomitase după aceea prin toată camera de hotel, ei nu se deranjaseră prea mult pentru că totul era gratis și nu erau responsabili pentru curățenie.
Închiriaseră câte un jet-ski și făcuseră plimbări cu parașuta deasupra apei. Făcuseră sex într-o cabană din capătul cel mai îndepărtat al plajei – de două ori într-o zi.
Personalul de la Xanadu fusese grozav – toate cuplurile venite în vacanță acolo fuseseră încântate de serviciile acestora – fiind gata să
danseze până în zori și poate chiar să-și strecoare limba pe gâtul altuia atunci când iubita sau iubitul respectivei persoane pleca până
la toaletă. Se distraseră grozav. Nimic serios, nimic plictisitor. Chiar dacă stăteau mai tot timpul la plajă, tot aveau impresia că făceau ceva. Se bronzau, beau și dansau. Aceea fusese o vacanță adevărată.
Casa asta din Mallorca în care stăteau închiși o făcea pe Carmen să
se simtă ca în clasa a patra, când mama ei uitase să o ia de la bibliotecă după terminarea orelor.
— Bobby, putem vorbi un minut? întrebă ea, ridicându-se din nou și lăsând revista să cadă pe podea.
Bobby se uită la tabla de joc și la Lawrence, apoi la sora lui.
— Joacă fără să te grăbești, o sfătui el, apoi o urmă pe Carmen în bucătărie.
— Ai vorbit cu părinții tăi? îl întrebă ea când rămaseră singuri.
143
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
— Cum?
Bobby se uită peste umărul ei, asigurându-se că nu era nimeni prin preajmă care să-i audă. Acesta fusese mereu unul dintre talentele surorii lui.
— Despre bani. Nu e o sumă chiar atât de mare. Și dacă i-ai putea plăti acum, dobânda… Bobby o opri pe Carmen, punându-i mâna peste gură. Hei! strigă ea nervoasă, dându-i mâna la o parte.
— Ascultă, sunt părinții mei, bine? Știu eu cum să vorbesc cu ei.
