are o iubită? Care se află cu noi în Palma? Pe care nu o place nimeni, deși a adus-o cu el? Știi măcar cum o cheamă?
— Sunt Isabel Parkey! Mica Isabel își înălță capul, aplecându-l apoi într-o parte, neștiind pe cine să se înfurie. Ne distram și noi puțin, zise ea cu un puternic accent britanic, la fel de șic ca al unei actrițe dintr-un serial BBC.
Bobby o sărută pe obraz, apoi o îndreptă cu fața spre ringul de dans.
— Ne vedem acolo. Lasă-mă să vorbesc un minut cu sora mea!
Isabel ridică din umeri. Noua piesă începu – una veche, probabil 152
- EMMA STRAUB -
Kylie Minogue. Isabel începu să țopăie entuziasmată, uitând de toate problemele.
— Să mergem, îi spuse Bobby Sylviei, cu o voce atât de scăzută
acum, încât abia îl putea auzi în bubuitul acela infernal.
Sylvia realiză că toate celelalte femei care așteptau la toaletă erau nerăbdătoare să audă ce spunea Bobby.
— Nu încă. O să fac pe mine dacă nu intru, zise ea. Dar asta nu înseamnă că nu vom vorbi despre asta. Ești dezgustător, știi? Cine ar fi în stare de așa ceva?
Bobby își șterse obrajii și gura cu poalele propriei cămăși.
Cureaua lui era desfăcută, iar el și-o strânse la loc.
— Nu mai contează, Sylvia. Nu sunt căsătorit cu ea. Nu e mare lucru.
— Dar locuiți împreună. E iubita ta. Pe noi ne obligi să ieșim împreună cu ea. Și acum o tratezi așa? E oribil, să știi. Ești josnic.
Dacă Bobby ar fi fost un frate drăguț, genul care să o fi întrebat despre viața ei intimă, el ar fi putut afla despre Gabe Thrush și prietenele ei atât de proaste.
Ea i-ar fi spus că nu avea de gând să facă sex cu nimeni în viața ei din cauza băieților de teapa lui, dar el nu știa absolut nimic. Dacă ar fi fost un frate drăguț și mai puțin patetic, ea i-ar fi povestit despre părinții lor și despre senzația ei că venise sfârșitul lumii, chiar dacă
nimănui nu părea să-i pese de asta. Un beculeț se aprinse în capul Sylviei.
— Tu faci asta tot timpul, nu-i așa?
Bobby nu se putu abține să nu rânjească, mândru de sine.
Sylvia nu mai putea să-și înăbușe furia și tăbărî asupra fratelui ei cu o ploaie de pumni în stomac. Celelalte fete care stăteau la coadă
în fața toaletei se făcură mici, lipindu-se de perete, ca să fie cât mai departe de loviturile Sylviei – cele care se aflau la rând doar pentru a le ține companie prietenelor lor și care nu ardeau de nerăbdare să
alerge înapoi pe ringul de dans. Niciuna nu interveni să-l salveze pe 153
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
Bobby – poate pentru că pumnii Sylviei erau oricum nesemnificativi și nu păreau să-i producă nici cea mai mică durere.
După un timp, ea se opri.
— Mă dor încheieturile, ticălosule.
— Să mergem! zise Bobby, și de data asta Sylvia îl urmă abia ținându-se pe picioare, furioasă la culme și abia reușind să se abțină
să facă pe ea, însă dornică să scape din locul acela unde toată lumea se holba la ea.
Făcură slalom printre cei din club – care devenise și mai aglomerat – având grijă să le evite pe Isabel și pe prietenele ei care oricum fuseseră nevoite să abandoneze ringul de dans.
Reușiră să ajungă până la ușa de la intrare, dar cineva se opri în fața lor baricadându-le intenționat calea. Sylvia închise ochii, sigură
că era poliția spaniolă, care venise să o aresteze pentru că își agresase fratele într-un loc public.
— Ciao, văd că ați nimerit clubul! Joan o sărută pe ambii obraji și îl bătu pe umăr pe Bobby. E un local pe cinste, nu-i așa?
Sylvia își netezi bluza, care – realizase ea abia de curând – era de fapt atât de scurtă și de strâmtă, încât forma buricului ei se putea distinge prin țesătură, ceea ce însemna cam același lucru, considera ea, cu a i se vedea sfârcurile.
Putea cumva Joan să-i vadă sfârcurile? Obrajii Sylviei ardeau. El o sărutase. Fața lui, gura lui erau chiar lângă ea. Își simți stomacul zvâcnind, așa cum se întâmplase atunci când plecaseră cu mașina din Pigpen și mașinuța aproape că-și lua zborul când făcea câte un viraj ocolind zonele umede, periculos și rapid.
— Da, e destul de plăcut aici, reuși Sylvia să rostească.
— Hei, noi tocmai plecam, omule, dar ne mai vedem, bine? zise Bobby. Ești gata, Syl?
Joan aștepta nedumerit răspunsul ei.
Sylvia nu avea curajul să-i ceară să o conducă acasă cu mașina și nici nu-i putea spune că trebuia să meargă de urgență la toaletă, ori 154
- EMMA STRAUB -
