casa. Dacă vindeau casa, atunci el ar fi fost nevoit să se mute. Dar unde să se ducă? Dacă ar fi rămas pe Upper West Side, ar fi fost patetic? Ar fi părut agresiv? Trebuia să renunțe la codul lui poștal?
Era Riverside Drive prea departe, prea izolat? Putea trăi din nou ca în anii ’90 ? Își amintea cum se mutaseră acolo în anii ’90. Strada 86
părea ocupată de traficanți de droguri care stăteau pe la colțuri. Iar dacă nu divorțau aveau să mai facă vreodată sex? Madison Vance îi apăru din nou în gând, așa cum i se întâmpla deseori, cu părul încă
ud după duș, dar deja machiată, trupul ei gol lipindu-se de piciorul lui ca un saluki34 orb. Își plimba limba pe gâtul lui și apoi pe lobul urechii. Începea să șoptească. Jim luă o înghițitură de cafea, încercând să o facă pe Madison să dispară.
Să-i spună totul lui Franny fusese ceva mult mai neplăcut decât conversația avută cu membrii consiliului. Nu era ușor să surprinzi pe cineva după treizeci și cinci de ani de căsnicie, dar el o făcuse. Ea izbucnise în râs la început, crezând că glumea – așa cum glumeau adesea spunând că aveau să-și ucidă socrii sau să-și amputeze accidental un deget în timp ce pregăteau cina. Stăteau în pat –
Franny cu nasul într-o carte și cu spatele încovoiat, ca întotdeauna.
Vreo șase chiropracticieni o certaseră pentru poziția aceea, dar ce putea să facă? Să nu mai citească în pat? Când începuse el să
vorbească, ea rămăsese cu degetul între foi, ca să țină semn, dar când îl auzise continuând, ea întorsese cartea cu fața în jos, pe coapse. Cel mai neplăcut moment din căsnicia lor – își spuse Jim –
fusese acela: Franny întorcându-și cartea cu fața în jos și privindu-l cu buzele strânse. Această imagine îl oprea să și-o imagineze pe 34 Câine de vânătoare
168
- EMMA STRAUB -
Madison sau să creadă că ar fi putut avea iarăși douăzeci și cinci de ani dacă și-ar fi dorit destul de mult acest lucru. Dar nu putea evada din propria viață. Franny era realitatea, iar Madison doar un miraj.
Ar fi trebuit să fie un miraj. Ar fi trebuit să rămână doar o fantezie sexuală, o imagine incitantă, în schimb Jim o lăsase să treacă prin oglindă și să plonjeze direct în brațele lui, iar acum nu putea da timpul înapoi. Încercă să mai soarbă o înghițitură de cafea, dar era rece și grețoasă. Aruncă pe masă câțiva euro și începu să se plimbe fără țintă, luând-o la dreapta, la stânga și apoi iarăși la dreapta, în cele din urmă trezindu-se vizavi de un drum foarte aglomerat pe care se ajungea la o plajă aglomerată. Transpira deja abundent.
Cămașa lui avea mânecile suflecate și manșetele întoarse.
Traversă strada alergând și ferindu-se de mașini. Își scoase pantofii și șosetele. Nisipul era fierbinte, iar Jim păși cu grijă peste prosoapele turiștilor, așezate unul lângă altul ca niște plăci de gresie, până ce ajunse la malul mării. Apa clipocea plăcut, acoperindu-i degetele de la picioare. Și-ar fi dorit ca Franny să fi venit cu el. Aproape că o căuta cu privirea prin mulțimea de turiști în costume de baie. Dar trebuia să se obișnuiască să facă multe lucruri de unul singur.
*
Carmen insista să o ajute pe Franny la prepararea cinei. Tăiară
împreună capetele păstăilor verzi, mixară ingredientele pentru un dressing pe bază de vinegretă, prăjiră un pui și făcură o plăcintă.
Franny constată cu surprindere că fusese extrem de simplu –
Carmen avea abilități remarcabile când era vorba de tăiat legumele cu cuțitul și nu se temea să folosească sare sau grăsime din belșug, atâta timp cât acestea nu erau pentru ea. Trecură bolurile de la una la alta, învârtindu-se fiecare în preajma celeilalte și aplecându-se ori de câte ori cealaltă întindea mâna spre dulap sau deschidea ușa cuptorului. Sylvia ajuta la bucătărie doar când era vorba de servit la masă, dar ar fi mâncat bucuroasă în fiecare seară ceva comandat la 169
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
pachet. Pentru Franny era plăcut să simtă încă un trup lângă ea, care să o ajute fără să se plângă.
— Cred că am terminat totul! zise Franny. Rupse o bucățică de piele groasă și crocantă de pui fript și o lăsă să i se topească în gură.
Mmmm, gemu ea.
— Masa e pusă.
Carmen era extrem de eficientă.
— Mulțumesc, zise Franny.
Era mișcată de cel mai mic gest, pentru că trecuse o săptămână
mai lungă decât anticipase, o săptămână în care fusese liderul unui trib de sălbatici. Nu ar fi fost exagerat să spună că ar fi plâns chiar –
doar Carmen să fi fost mai tânără și mai potrivită pentru fiul ei.
— Cina e gata! strigă ea în living și spre scări.
Unul câte unul, intrară în sufragerie: Sylvia și Bobby din dormitoarele lor, Jim și băieții din living, unde băuseră până atunci niște cocktailuri. Poate era ușor, la urma urmei, să fie toți împreună.
Poate că fiecare dintre ei avea nevoie de câteva zile pentru a se acomoda cu noul lor spațiu, pentru a se relaxa. Poate că avea să se dovedească cea mai frumoasă dintre vacanțe, chiar din acel moment. Franny aduse puiul la masă cu un zâmbet mare pe față.
Când Sylvia intră în cameră îmbrăcată încă în pijama, Franny o sărută pe frunte.
Se așezară cu toții în jurul mesei, majoritatea așa cum se obișnuiseră de la începutul vacanței – așa cum elevii dintr-o clasă se vor așeza mereu în același loc, chiar dacă li s-a spus să nu facă asta.
Oamenii erau creaturi ale obișnuinței, iar familia Post nu făcea excepție de la regulă. Franny și Carmen aduseră mâncarea, iar Charles scoase murmure de încântare, așa cum făcea de obicei, indiferent ce se servea la masă. Era important să aibă cel puțin un gurmand entuziasmat la masă. După ce toată mâncarea fu adusă, Carmen se strecură pe lângă scaune ca să-și ocupe locul lângă
Bobby – între cotul lui drept și perete. El abia îi mai vorbea, deși ea 170
- EMMA STRAUB -
era sigură că era dreptul ei de a fi supărată și furioasă pe el, nu al lui. Așa reacționa Bobby când se simțea rănit – se interioriza, consumat de propria vină, astfel încât propria suferință, cauzată de faptul că „provocase” suferință, era copleșitoare. Indiferent ce făcuse Bobby, era datoria lui Carmen să-l împace, așa gândea el, deci era puțin probabil ca el să-și ceară iertare.
Jim secționă puiul și trimise platoul din mână în mână la toți cei adunați în jurul mesei. Lawrence își puse câteva fire de sparanghel în farfurie, apoi întinse platoul la cei din fața lui. Cina se desfășură o vreme cu o precizie de ceasornic, fiecare luând ceea ce prefera, dacă
