nu chiar puțin mai mult, fără să spună altceva decât un
„mulțumesc” politicos atunci când apărea un platou nou cu mâncare. Asta îi plăcea cel mai tare lui Franny atunci când mergea într-o vacanță: momentele în care nimeni nu era îngrijorat pentru ce ar fi trebuit sau nu să facă, fiecare comportându-se firesc, așa cum simțea. Sylvia mânca fiecare fir de sparanghel pe rând, lăsând tulpina lungă și verde să îi dispară în gură bucată cu bucată. Jim încerca să nu facă haz de ea. Nu se auzea decât clefăit și clinchet de furculițe și cuțite. Franny făcea o friptură de pui excelentă. Până și Carmen mânca – ceea ce, considera Franny, era destul ca să atragă
comentariile ei din celălalt capăt al mesei.
— Mă bucur foarte mult că-ți place, Carmen! E drăguț să văd că
mănânci și altceva în afară de sucul tău verde. Franny mimă felul cum amesteca ea prafurile, cu gesturile unui savant nebun și obsedat de bodybuilding. Nu că ar fi ceva rău să bei suc verde, desigur. Odată am făcut o cură de dezintoxicare cu suc verde, timp de o săptămână, după o rețetă dintr-o revistă. Îți amintești, Jim? Mi-am pierdut două kilograme și simțul umorului.
Franny râse la gluma ei proastă, un alt semn că lucrurile mergeau mai bine între ei.
Carmen îl privi încruntată pe Bobby. El nu își ridica ochii din farfurie. Nu era vina ei, ea nu greșise cu nimic. Carmen își dorea să
171
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
fie genul de femeie care să treacă peste meschinării și injurii și care nu credea în dictonul „ochi pentru ochi”, dar ea nu era așa ceva.
Vorbiseră despre cum ar fi trebuit să se poarte cu familia lui, cum ar fi trebuit el să o prezinte, cum ar fi trebuit să o trateze în fața lor, și iată-l comportându-se ca un adolescent.
Carmen făcuse eforturi titanice cu el, încercând să-l transforme într-un bărbat adevărat. Dacă nu o respecta destul și se comporta ca un ticălos, ei bine, nici ea nu avea să-l respecte destul pentru a continua mica lui șaradă.
— Bobby le vinde, știați?
Asta îl făcu să ridice privirea. Ochii lui se măriră și începu să
clatine din cap, implorând-o să tacă. Indiferent ce făcuse, Bobby nu-și imaginase că iubita lui avea să-l dea de gol, nu în felul acela. Și nu la masă, în timpul cinei, fără niciun avertisment. Ea continuă:
— Bobby vinde acele prafuri, asta vreau să spun.
Carmen își îndreptă umerii, aruncându-și părul peste umeri și bucurându-se de senzația că toată lumea o asculta măcar de data asta. Nu s-ar fi oprit pentru nimic în lume. Franny ridică din sprâncene.
— Ce vrei să spui?
Sylvia încremeni cu jumătate din sparanghel între buze – ca o țigară verde.
— Le vinde la sala de fitness, la Total Body Power. Dar și în alte locuri, cum ar fi Convențiile de Fitness, de exemplu. Ați auzit de Amway? E cam același lucru.
Carmen avea o mătușă și un unchi care vindeau produse Amway și nu era chiar același lucru, dar știa ce expresie avea să capete fața lui Franny și cum avea să-i sune cuvântul la ureche – ieftin și degradant.
Sylvia scuipă jumătatea întreagă a sparanghelului.
— Stați puțin. Cum?
— Despre ce vorbește ea acolo, Bobby? întrebă Franny, 172
- EMMA STRAUB -
împletindu-și degetele sub bărbie. Mi se pare absurd.
Jim se lăsă pe spătarul scaunului. Sentimentul pe care-l încerca nu era surpriză sau dezamăgire. Scăpă ușor printre buze tot aerul pe care-l reținuse în plămâni, ca un balon care se dezumfla treptat.
Atenția lui Franny se abătea de la el, concentrându-se asupra fiului lor – asta simțea în momentul acela. Niciun tată nu ar fi vrut să
recunoască faptul că un astfel de sentiment îi aducea ușurare. Bietul lui fiu îi făcea o favoare echitabilă, fie că voia, fie că nu. Jim ar fi încercat să o sărute pe Franny chiar în acel moment, ca să se convingă cât de indiferentă devenise față de el, dar nu, asta putea să
strice totul. În schimb, rămase tăcut și încercă să se concentreze la ceea ce se vorbea la masă.
Privirea lui Bobby rămase fixată în farfuria din fața lui. Ținea furculița în mâna stângă și șervețelul în dreapta. Nu se întoarse spre Carmen și nici nu-și ridică bărbia ca să-și înfrunte familia. Ea îi făcea asta intenționat. El spunea adevărul puiului fraged din farfurie care se răcea acum în fața lui.
— Nu e mare lucru. E o metodă de a face bani în plus. Piața imobiliarelor a mers prost în ultimii doi ani și Carmen s-a gândit că… Aici se opri, închizând ochii. Nu e vina ei. Trebuia să fac ceva bani și ea mi-a găsit o slujbă la sala de fitness. Bobby ridică ochii și înfruntă privirea mamei sale, care stătea tot cu mâinile lipite, ca și cum s-ar fi rugat. Sunt instructor de fitness și vând pudra Total Body Power. Nu e chiar atât de rău. Sunt mult mai sănătos decât înainte.
— Spune-le și restul!
Carmen scoase un sunet abia sesizabil de satisfacție. Nu avea de gând să zâmbească, dar era al naibii de sigură că adevărul avea să
fie dezvăluit, în sfârșit, așa cum ar fi fost corect. El o făcuse să
aștepte prea mult.
— E mai mult de atât?
Franny scoase un soi de oftat, ca un pește ajuns pe uscat.
173
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
