— Noi eram? Ce coincidență! zise bărbatul din dreapta. Acesta era mai scund, cu un păr roșu tuns foarte scurt. E doar o vacanță
între băieți în care mergem împreună o dată la câțiva ani. Facem rost de niște motociclete și colindăm împrejurimile. Acasă nu apucăm să mai facem escapade de acest gen. Eu sunt Terry. Mă lași să mă uit puțin la ochiul tău? Sunt medic pediatru.
Bobby își destinse pumnul.
Jim încuviință din cap, iar Terry se apropie de el pentru o cercetare sumară. Îl durea când deschidea ochiul. Jim clipi de câteva ori, ștergându-și niște lacrimi involuntare. Terry apăsă ușor cu două
degete în jurul orbitei și pipăi apoi pometele lui Jim.
— O să fii bine, nu ai niciun os rupt, zise Terry. Scoase din 196
- EMMA STRAUB -
buzunarul de la spate un portofel din piele foarte elegant, prins de centura sa cu un lanț gros, apoi, din acesta, extrase o frumoasă carte de vizită. Sună-mă dacă ai nevoie de ceva, pentru orice eventualitate. Noi stăm aici până în august.
— Bine, mulțumesc, îi spuse Jim. Ce fel de motociclete aveți?
Fața lui Terry se destinse într-un cerc aproape perfect.
— Te pricepi la motociclete? Acasă am un Triumph Scrambler.
Caroserie din 1960 cu un motor din secolul al XXI-lea. Săptămâna asta merg cu o Bonneville – aurie, lucioasă și iute ca fulgerul. Îl bătu pe Jim pe umăr. Vei fi bine. Poți să pui niște gheață.
Bobby, Carmen și Jim îi mulțumiră lui Terry și prietenului său tăcut, privindu-i cum se îndepărtau călcând anevoios pe nisip.
Grupul lor era chiar în capătul plajei, aproape de parcare. Jim reuși să distingă conturul unei motociclete printre pini.
Se chinuiră mult să închidă umbrelele și să strângă mulțimea de prosoape și de genți de voiaj pentru care făcură câte două drumuri la mașină. Jim se așeză în față, alături de Bobby care se urcă la volan, ținând lipită de ochi o sticlă cu apă destul de rece. Ezitând, Carmen fu nevoită să împartă bancheta din spate cu restul numeroaselor gustări împachetate de Franny. Unele erau împrăștiate chiar și pe prosoapele de plajă, după ce căzuseră din recipientele lor. Mașina mirosea a căpșune și a loțiune pentru bronzat. Jim și Bobby nu păreau să aibă chef de vorbă, ceea ce era bine. O jumătate de oră de liniște părea singurul lucru pe care și-l puteau oferi reciproc. Carmen coborî geamul, în ciuda aerului condiționat din mașină, și inspiră cu nesaț aerul proaspăt. Mișcarea părea un pas important în direcția cea bună.
197
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
ZIUA A UNSPREZECEA
Din fericire, casa era destul de mare pentru toți. Ochiul înnegrit al lui Jim îi permitea să pretindă mai mult spațiu și, după un somn chinuitor în timpul nopții, ținându-se cât putu de departe de Franny, fără să doarmă pe podea, el plănui să-și petreacă dimineața în biroul minunat decorat al Gemmei. Ea era designer de interioare sau o modistă amatoare ori o practicantă cu atestat a terapiei Reiki, pe lângă faptul că deținea o galerie de pictură în Londra. Jim nu putea înțelege. Cărțile ei erau variate până la exasperare – un raft era dedicat religiilor orientale, unul modei și unul celui de-al Doilea Război Mondial. El mai cunoscuse femei asemenea Gemmei – fete bogate cu minte destulă, dar fără o țintă precisă în viață; femei care arătau bine și diletante bine intenționate.
Luă de pe raft o carte despre budism și o deschise la întâmplare.
Pe fereastră o văzu pe Franny, care lua micul dejun cu băieții, lângă
piscină. Ziua era umedă, dar se încălzea, iar Franny, care stătea cu spatele la Jim, purta una din acele rochii subțiri care lui îi plăceau foarte mult. Franny avea permanent reticențe când venea vorba despre schimbările suportate de trupul ei sau de menopauză, dar lui Jim ea i se părea la fel de frumoasă cum fusese mereu. Fundul ei era încă rotund și semăna cu un fruct de mărime generoasă. Obrajii ei erau încă fermi și catifelați. El se simțea îmbătrânit, dar Franny avea să rămână mai tânără ca el. Nu avea cum să-i spună toate astea fără ca numele Madison Vance să nu iasă din gura ei la scurt timp după declarațiile sale. La început fusese doar o tachinare amicală
între doi colegi de birou – genul care îi plăcuse întotdeauna lui Jim.
Flirtase cu multe alte femei de la „Gallant” și de fiecare dată fusese ceva nevinovat. Era una ai cărei ochelari enormi îi acopereau jumătate din față și alta al cărei logodnic locuia în Minneapolis, precum și lesbiana care flirta oricum cu Jim pentru că flirta cu toată
198
- EMMA STRAUB -
lumea – o calitate minunată la o persoană de orice orientare sexuală.
Lui nu-i trecuse nicio clipă prin minte că ar fi putut să se culce cu vreuna dintre aceste femei – nici măcar atunci când el și Franny începuseră să aibă probleme. Desigur, nu putea spune că nu-și imaginase trupurile lor goale o dată sau de două ori în timp ce făcea sex cu Franny. Era adevărat. Dar nu făcuse niciodată mai mult decât să culeagă un fir răzleț de păr de pe puloverele lor sau să stea prea aproape de ele într-un lift plin de oameni. Jim îi era fidel soției sale.
Franny povestea ceva. La un moment dat luă o furculiță și o roti prin aer ca pe o baghetă. Charles și Lawrence, amândoi cu fața spre fereastra lui Jim, izbucniră în râs dându-și capetele pe spate. Jim și-ar fi dorit să li se alăture afară – doar să deschidă ușa și să iasă
pentru a se așeza lângă ea.
Madison Vance se ivi în mintea lui ca o bucată de kriptonită, ca și cum ar fi căzut brusc din cer. Ea era directă și îndrăzneață, iar când îi spusese lui Jim că nu purta lenjerie intimă, el nu ar fi trebuit să
ridice amuzat din sprâncene, ci să sune imediat la Resurse Umane și apoi să se facă ghem sub biroul său ca în cazul unui exercițiu de apărare împotriva unui raid aerian. În schimb, el zâmbise trecându-și involuntar limba peste buza inferioară. Adevărata tinerețe era ceva magnific – și nu tinerețea de la treizeci și cinci, patruzeci și cinci sau cincizeci de ani, când oamenii sunt încă tineri și plini de viață văzuți din afară, ci acea tinerețe pură și nealterată de la douăzeci de ani, când pielea cuiva îmbrățișează oasele și strălucește din interior în afară. Madison își lăsa părul lung și blond să-i atârne liber pe umeri, iar pletele ei se legănau seducător dintr-o parte în alta. Fiecare șuviță părea atât de delicată și de sălbatică. Ea îi arătase clar că îl dorea „în acel fel” – vechi de când lumea. Ea îl dorea. Iar Jim o dorea și el.
Încă din clipa în care pășise în barul hotelului în care trebuia să o întâlnească, el fusese conștient că făcea o greșeală. Până atunci încercase să se convingă că totul nu era decât o simplă distracție 199
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
nevinovată, că în felul acela o lua pe acea femeie tânără sub aripa lui. Ea era o femeie atrăgătoare și de succes. Aveau să stea la bar să
bea ceva împreună și să discute despre jurnalism și romane, apoi ea trebuia să plece pe drumul ei minunat, luând metroul înapoi spre Brooklyn Heights, unde împărțea un apartament închiriat cu o colegă de cameră. Și totuși, odată ce intrase în incinta barului și văzuse ce purta Madison, coapsele ei albe și lungi ivindu-se atât de natural de sub rochia aceea imposibil de scurtă, Jim știuse că
situația nu era nici pe departe așa cum voise să creadă. Pășise spre pupitrul de la recepție și ceruse o cameră. Își aplecase capul pentru a-și lipi fața de obrajii ei. Îi desfăcuse fermoarul rochiei și privise cum aluneca materialul pe șoldurile ei înguste. Jim plecă de la fereastră. Capul îi căzu în piept. Ochiul îl durea îngrozitor și ar fi vrut ca și restul corpului său să fie la fel de marcat cu o gigantică
vânătaie, pentru că o merita.
*
În timpul liceului, Carmen își analizase bine opțiunile. Era un băiat în aceeași clasă cu ea, care o iubea și pe care îl iubea și ea. Își pierduseră virginitatea în patul lui dublu, iar mamele lor erau prietene și mergeau împreună la plajă, unde stăteau pe șezlonguri din plastic. În Miami Dade era un băiat pe care-l cunoscuse la Starbucks și cu care se culcase de mai multe ori în următoarele șase luni – până ce aflase că acesta avea o altă iubită în orașul lui natal, Orlando. Fuseseră mereu o mulțime de băieți – la fiecare sală de fitness unde lucrase – care-i aruncau ocheade în timp ce exersa la aparate. În Miami puteai cunoaște foarte ușor pe cineva dacă aveai grijă de corpul tău. Bobby era diferit. Prima dată când ieșiseră
