Franny se aplecă sub umbrela Sylviei, încercând să se scuze.
— Scumpo, îmi pare rău că am țipat la tine, zise ea.
Sylvia o privi precaută.
Franny nu obișnuia să-și ceară scuze, iar fiica ei era sigură că
trebuia să mai urmeze ceva. Franny ridică din umeri și o întrebă
mieroasă:
— Ce se întâmplă cu fratele tău? Poți să-mi spui? Franny întoarse privirea spre mare. În ciuda prezenței peștilor electrici în apă, Carmen înota încă. Avea să se întoarcă în America cu câteva 35 La nesfârșit, până la dezgust (lb. latină, în orig.) 189
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
kilograme în minus, după atâtea exerciții făcute ca să evite să-și petreacă mai mult timp cu familia lui Bobby, iar pentru moment Sylvia nu o putea învinui pentru asta.
— Nu cred că vrei să știi.
— Ba sigur că vreau, zise Franny, deși nu era nici ea prea sigură
de asta.
Suma datorată de Bobby era destul, la fel și slujba de la sala de fitness. Nu voia să se simtă ca o snoabă. Ea era fiică de șofer de camion și de casnică, cum putea fi o snoabă? Și totuși, voia mai mult pentru el. Voia ca el să-și dorească mai mult de la viață. Ea și Jim avuseseră atâtea conversații în șoaptă deasupra pătuțului, atunci când Bobby era bebeluș și chiar și înainte de asta, deasupra burții ei uriașe de femeie gravidă. Îi plănuiseră viitorul – avea să ajungă
politician, scriitor, filosof. Instructor de fitness și distribuitor de energizante nu figurase pe lista lor de atunci.
— A înșelat-o pe Carmen. Acum două nopți. L-am văzut cu ochii mei. A fost dezgustător.
— Ce vrei să spui? Adică a dansat cu alte fete?
— Mamă, zise Sylvia, ridicându-se în șezut și îndreptându-și umerii. Se aplecă apoi în față, cu tricoul larg acoperindu-i genunchii. Trupul ei în costum de baie era bine ascuns sub tricou.
Te rog! adăugă ea. Am văzut mai mult decât atât. S-au sărutat. Le-am văzut limbile. Pfui, putem să nu mai vorbim despre asta? A fost destul de grețos să văd o dată chestia asta. Nu ard de nerăbdare să
retrăiesc momentul. Miji ochii privind spre soare și continuă
îngrijorată: Pot să simt deja cancerul de piele începând să se formeze.
— Tu chiar l-ai văzut cu o altă fată? întrebă stupefiată Franny.
Era vorba de acea satisfacție bolnavă pe care o simte cineva la auzul unei bârfe, urmată imediat de senzația că greșise foarte mult și că ratase tot ce era important în viață. Se aplecă spre stânga, căutându-i cu privirea pe Jim și pe Bobby. Ei nu mai erau în capătul 190
- EMMA STRAUB -
plajei și nu-i vedea nicăieri. Poate că o auziseră pe Sylvia deschizând gura și fugiseră, știind ce avea să urmeze.
*
Jim nu știa că putea să vadă vibrații de furie emanate de capul cuiva, ca într-un desen animat, dar, când o zări pe soția lui plimbându-se de colo colo pe nisip, constată că așa ceva era posibil.
Charles și Lawrence stăteau în stânga lui Franny, iar Sylvia era încă
ascunsă sub umbrela ei, în partea dreaptă. Carmen ieșise din apă și rămăsese stânjenită mai în spate, cu părul ud acoperindu-i umerii ca o pelerină. Când Franny îl văzu pe Jim apropiindu-se, se repezi spre el furioasă, înaintând anevoios pe nisip. Reuși să treacă de prosopul Sylviei, aruncând din greșeală nisip pe trupul fiicei sale.
— Știi ce a făcut fiul tău?
Franny era de-a dreptul isterică. Avea o privire sălbatică.
— Acum știu.
Jim nu avea deloc chef de așa ceva. Ceea ce făcuse Bobby nu era din vina lui. Jim nu avea nicio legătură cu cele întâmplate, iar acum trebuia să suporte consecințele.
— A făcut sex cu o altă fată, practic în fața surorii lui. Într-un loc public! Ar trebui să mă bucur că tu, cel puțin, ai făcut același lucru într-o cameră de hotel?
Sylvia se îți de sub umbrelă. Ochii ei mijiți urmăreau cu uimire mișcările mamei ei.
— Fran, să lăsăm discuția asta pentru acasă, zise Jim. Întinse mâna spre ea, dar Franny i-o îndepărtă cu o palmă.
— Acasă? În New York? Când copiii vor fi plecați și tu la fel?
Oricum, cui o să-i pese? Asta vrei să spui, nu? Cred că toți merită să
știe acest lucru. A fost o nebunie să credem că am putea păstra un astfel de secret. Se prefăcu îngrijorată, adăugând: Oh, nu, sunt cumva reporteri de față? E cineva de la The New York Times? Ceilalți turiști de pe plajă se zgâiau la ei, iar Franny le făcu semn cu mâna.
Cred că femeia aceea e de la Post.
191
