— Ascultă, dacă îmi spui asta din cauza bârfelor Sylviei…
— Nu-mi pasă, Bobby. Nu e legat de ce ar fi spus sau nu sora ta.
E vorba despre tine. Am crezut mereu că ai nevoie de timp, știi, ca să te maturizezi, dar tocmai am realizat că asta nu se va întâmpla niciodată – nu atâta timp cât eu stau prin preajmă, așteptând cu sufletul la gură acest lucru. Am să plec acasă.
203
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
— Vrei să ne întoarcem?
Bobby dădu să se întoarcă din drum.
— Nu, nu înțelegi, îl opri Carmen. Plec înapoi la Miami. Fără
tine. S-a terminat. Ar fi trebuit să fac asta cu ani de zile în urmă. Nu vezi ce fericiți sunt?
Îi făcu semn spre mire și mireasă, care-și îmbrățișau încă
familiile, zâmbetele lor încrețindu-le obrajii. Nu avea nicio importanță că rochia miresei era prea strâmtă sau că nu era cumpărată de la Vera Wang – ea era fericită. Voia să fie cu acest bărbat pentru tot restul vieții, iar el simțea același lucru. Fusese alegerea lor să facă pasul și odată ce-l făcuseră erau încântați să afle că lumea putea fi și mai frumoasă decât speraseră. Carmen înțelese pe loc că Bobby nu avea de gând să o ia de nevastă. El nu avea să
facă niciodată acel pas – nu cu ea, cel puțin, la brațul său.
— Te desparți de mine? întrebă Bobby. Ea nu putea să-și dea seama dacă părea confuz, ușurat sau câte puțin din fiecare. Fruntea lui era încrețită, dar colțurile buzelor i se ridicaseră într-un zâmbet perplex. Chiar acum? întrebă el.
— Chiar acum, Bobby, și cred că ar trebui să-ți iei liber o perioadă și de la Total Body Power. Voi ruga pe altcineva să se ocupe de clienții tăi, stai fără grijă. Ia-ți câteva săptămâni libere și gândește-te bine ce vei face mai departe! Tu nu ești instructor personal – nu unul adevărat cel puțin. Iar pudra aceea nu funcționează decât dacă ești culturist. S-au adunat prea multe, înțelegi? Prea multe porcării.
Cu aceste cuvinte, Carmen îi întoarse spatele și porni înapoi spre deal. Avea să-și comande un taxi prin telefon și să-și cumpere un bilet de avion imediat ce ajungea la aeroport.
Nu vizitase niciodată Spania continentală – poate că avea să
plece acolo. Nu întoarse capul pentru a vedea dacă Bobby mergea în urma ei, pentru că nu o mai interesa. Avea să-și facă bagajul și să
lase suplimentele proteice în bucătărie. Ea terminase.
204
- EMMA STRAUB -
*
Toți erau atât de agitați și de uimiți de plecarea prematură a lui Carmen, încât până și Sylvia uită de Joan. El sună la ușă de două ori înainte ca vreunul dintre locatari să-l lase să intre. Sylvia îi deschise ușa și-i spuse:
— Oh, bună! apoi îl conduse grăbită în sufragerie. Îmi cer scuze, zise ea. Aici e ca la nebuni. Iubita fratelui meu tocmai a plecat acasă.
Joan se afundă în scaunul lui, trecându-și o mână prin păr.
— Oricum, era prea bătrână pentru el, nu?
— Poate. Dar nu cred că asta a fost problema.
— Și? Ți-a plăcut Blu Nite? E un club grozav, nu?
Joan schiță câteva mișcări de dans, scuturându-și umerii și mușcându-și buza inferioară.
— A fost plăcut, zise Sylvia, spunându-și că avea să rămână
virgină pe vecie, indiferent ce s-ar fi întâmplat, sigură că Joan nu s-ar fi atins de ea nici pentru un milion de dolari, căci de ce să fi făcut asta? – și că ar fi fost mai bine să renunțe la această idee. Nu vrei să
facem azi formele neregulate ale participiului trecut?
Sylvia își deschise caietul. Mai aveau de stat doar câteva zile pe insulă, iar ea avea aceeași senzație ca atunci când mai era puțin până la sfârșitul taberei de vară. Pateticele ei tentative de seducție dăduseră greș. Dacă nu se întâmplase nimic până atunci nu avea cum să se mai întâmple, așa că ar fi fost mai bine să se mulțumească
cu niște exerciții de conversație și cu câteva ore de limba spaniolă la Brown. Ar fi trebuit să-și împacheteze câteva produse de machiaj, niște pantofi cu tocuri înalte și o cu totul altă personalitate.
— În regulă, zise Joan. Purta o cămașă roz, care făcea ca pielea lui bronzată să arate ca zahărul brun acoperit cu miere. Și poate că
mâine vom ține lecția undeva în aer liber. Vreau să-ți arăt restul insulei, bine?
— Bine, zise Sylvia. Chipul ei se înroși pe loc. Obrajii ei ardeau, la propriu, aproape dureros. Ridică paharul cu apă și îl apăsă când pe 205
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
un obraz, când pe celălalt, adăugând: Cum vrei.
*
Jim încă se ascundea în camera de lângă birou, de cealaltă parte a unui perete foarte subțire, dar Charles nu mai avea răbdare. Stătea pe marginea patului și îl aștepta pe Lawrence să iasă din baie.
