Lawrence deschise ușa înfășurat într-un prosop care-i atârna mai jos de talie. Își examină atent părul sur de pe piept.
— Firele astea sunt noi, zise Lawrence.
— Arăți foarte bine, îi spuse Charles.
Lawrence ridică o sprânceană.
— Mulțumesc, dragul meu. Te simți agitat?
Charles clătină din cap, cu buza de jos ieșită în afară.
— Îmi pare rău.
— Pentru ce? Nu mie mi-ai tras un pumn în față.
Lawrence își scoase prosopul și-l aruncă pe pat. Deschise sertarul pentru lenjerie intimă și scoase de acolo o pereche de chiloți curați.
— Nu mă gândeam la asta.
Lui Charles îi plăcea să-l privească pe Lawrence în timp ce se îmbrăca. Mereu era la fel: mai întâi chiloții, apoi o cămașă, șosetele și pantalonii. El purta șosete întotdeauna, chiar și vara, deși stăteau mereu întinse pe gambele lui fusiforme. Părul lui Lawrence era ud și aproape negru, atârnând bogat într-o parte. Lui Charles i-ar fi plăcut să aibă și el păr, dar oricum era mulțumit că Lawrence avea din abundență. Astfel, Charles avea mereu ce să admire.
— Voiam să-ți spun ceva. Vreau să-ți spun ceva, mai bine zis.
— Dă-i drumul!
Lawrence nu era însă foarte atent la partenerul său. Se așeză pe pat lângă Charles pentru a-și pune șosetele.
— Știi, e ceva legat de aceste informații noi.
Charles se bâlbâi rostind cuvântul „informații”. Asta îi atrase atenția lui Lawrence.
— Hmmm.
206
- EMMA STRAUB -
— Înainte de a spune ceva, vreau să-ți mărturisesc cât de mult te iubesc și cât de mult îmi doresc să avem o familie. Indiferent ce vreau eu, universul va decide ce se va întâmpla în continuare. Dar te iubesc și tu ești soțul meu, singurul meu soț pe vecie, înțelegi?
Charles se foi încurcat și trase prosopul umed pe care-l abandonase Lawrence la el în poală, mângâindu-l ca pe un câine.
— Mă sperii, să știi! Lawrence își încrucișă picioarele, apoi le întinse la loc, îndemnându-l: Dă-i drumul!
— S-a întâmplat cu mult timp în urmă, începu Charles. Parcă au trecut o sută de ani de atunci. Relația noastră abia devenise mai serioasă.
— Înainte sau după ce ne-am căsătorit?
— Înainte, înainte!
— Vrei să-mi povestești despre puștiul acela idiot, manipulantul boem de la galeria de artă?
Charles ridică privirea din prosop, cu ochii plini de lacrimi.
Încuviință din cap.
— Îmi pare atât de rău, iubitule! A fost o prostie din partea mea.
A fost chiar definiția prostiei, pot spune.
Lawrence puse mâna pe genunchiul lui Charles.
— Știu. Era cea mai prolifică perioadă pentru tine. Am știut de la început, prostuțule.
— Ai știut? Charles puse o mână pe capul lui Lawrence și pe cealaltă pe pieptul lui. De ce nu ai spus nimic?
— Pentru că nu a însemnat mare lucru. Am știut când s-a sfârșit, oricum. Iar asta s-a întâmplat cu mult înainte să ne căsătorim. A fost criza vârstei tale de mijloc.
Lawrence zâmbi.
— Dar criza ta când a fost? întrebă Charles.
— Când m-am căsătorit cu tine. Lawrence se ridică, trăgându-l pe Charles după el. Eu te-am iertat. Îți cer doar să nu mai faci asta niciodată. Tu vei fi tatăl copiilor mei.
207
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
— Nu o să mai fac, promise Charles. Aș vrea să fiu eu „tăticul”, e în regulă? Cred că eu sunt „tăticul”. Știi tu: „Poți să-mi iei un ponei, tăticule? Vrei să-mi dai în secret niște înghețată înainte ca Dada să
