— Danemarca era plină de case cu copii, care erau respinşi de părinţii lor. Băieţelul acesta ar fi putut fi în oricare dintre ele.
— Scrisoarea i-a fost adresată şefului de personal de la Ministerul de Stat, Orla Pil Berntsen. Ce treabă are el cu Kongslund?
— Niciuna.
După părerea lui Nils, răspunsul veni o idee prea repede.
— Credem că a fost aici atunci când era copil.
Presupunerea lui Knud Tåsing fusese deja făcută la plural.
— Viaţa privată a lui Orla Berntsen îl priveşte numai pe el.
70
- ERIK VALEUR -
Ea rostise numele oficialului în măsura în care i se permisese, fără îndoială. Ea îl cunoştea – şi el avea o legătură
cu Kongslund.
Knud Tåsing nu rată acest moment.
— Vă solicit informaţii care ar trebui să fie disponibile publicului, deoarece Kongslund este o instituţie publică şi este finanţată de mai mulţi ani din fonduri publice – aşa cum a subliniat chiar domnul Malle.
— În acest caz, v-aş sugera să îl întrebaţi personal, spuse ea. Lăsând asta la o parte, este evident că dorim să fim sprijiniţi în continuare, dacă înţelegeţi ce vreau să spun.
Se uită cu o urmă de ironie spre Carl Malle şi din nou Nils observă ostilitatea dintre ei.
— Ministerul vă presează? Atunci el de ce a fost invitat la această conversaţie între Fri Weekend şi Kongslund?
Susanne Ingemann se ridică de pe canapea şi se duse la fereastră. Rămase aproape un minut cu spatele la cei trei bărbaţi, privind spre fiordul albastru. Apoi se întoarse brusc.
— Da, confirmă ea. Orla Berntsen a fost la Kongslund când era bebeluş. Aceste informaţii sunt strict confidenţiale.
El nu a fost aici pentru a fi adoptat, ci pentru că mama lui avea o situaţie foarte dificilă. Protecţia copilului a ajutat-o.
Mai târziu, el venea cel puţin o dată pe an pentru a o vizita pe domnişoara, împreună cu mama sa. De aceea ştiu despre el. Şi ministerul a fost informat. Suntem o instituţie publică.
Ministerul de Stat ne sprijină, ministrul se află în Consiliul de supraveghere – totul este oficial.
Suna ca şi cum îl cunoştea mai bine decât ar fi vrut să
admită.
— N-a avut o viaţă uşoară, spuse ea în cele din urmă.
Knud Tåsing se aplecă în faţă. Tăcerea lui atârna între ei, ca o întrebare: De ce?
Se întoarse spre canapea, dar nu făcu nicio mişcare pentru a se aşeza. Poate că voia să evite apropierea de poliţistul pensionat. Pentru o clipă, Nils fusese sigur că ea nu 71
- AL ŞAPTELEA COPIL -
va răspunde la întrebarea mută a lui Knud Tåsing, dar apoi rosti:
— Atunci, asta a fost… o poveste foarte tragică.
Carl Malle făcu o mişcare ca şi cum ar fi vrut să se ridice, dar rămase jos.
Ea nu îl privi, dar, cu toată lumina, Nils simţi sclipirea sfidătoare din ochii ei, înainte de a continua:
— Se spune că a fost martor la moartea unui om sau, poate a fost şi implicat, dar probabil că este numai un zvon.
Era încă un copil. Ştiu doar că Magna a aranjat să existe un psiholog consultat permanent pentru Kongslund. A existat o echipă care a fost angajată permanent la Kongslund şi sigur au existat şi alte măsuri, despre care nu ştiu nimic. În plus, nu puteţi scrie nimic în ziar, bineînţeles. Vă spun aceste lucruri numai pentru a vă ajuta să înţelegeţi că eu încerc să
fiu cât se poate de deschisă… Aici, nimic nu este ascuns sub covor. Dar nici nu există ceva care ar putea fi de interes pentru alţii… sau pentru Fri Weekend.
Cu toate acestea, ea le oferise o informaţie extrem de interesantă celor doi oameni de presă, pentru care altminteri ar fi trebuit să sape luni de zile.
— La ce alte măsuri vă referiţi?
Întrebarea lui Knud Tåsing venise fără ezitare.
În acest moment, Carl Malle bătu cu palma în masă.
Impactul violent trimise pe podea trei linguriţe, cu un zăngănit.
— Ei, acum ajunge! Acestea sunt informaţii interne care au fost deja manipulate cu o neglijenţă atât de mare, încât cineva a murit…!
