- AL ŞAPTELEA COPIL -
respectabilul orfelinat îşi asumase unele dintre cazurile cele mai sensibile de adopţie.
Magna lăsă revista jos şi aruncă o privire întunecată prin cameră, înainte de a se forţa să continue lectura.
De multe ori era vorba de politicieni, înalţi funcţionari sauactori, care nu doreau să-şi pericliteze reputaţia sau carieradin cauza unei mici escapade, spun sursele. Aceştia puteauapela liniştiţi la directoarea de pe strada Strandvej dinSkodsborg, care le rezolva problemele discret şi spremulţumirea tuturor. Fri Weekend a ajuns în posesia unei înregistrări medicale confidenţiale cu privire la adopţiile din anii generaţiei „baby boomers” (1961), circumstanţă în care se poate trage concluzia că acolo a existat şi un băieţel în cazul căruia a fost necesară evitarea procedurii normale. Numele băiatului era John Bjergstrand.
Privirea Magnei adăstă pe dosarele albe de pe masa din faţa ei. Nu existase niciodată un articol critic despre Kongslund. Revista părea să sugereze că stimulentele care stăteau la baza orfelinatului erau motivele comerciale, iar jurnalistul continua cu acelaşi ton de senzaţional.
Poate că unul dintre managerii sau politicienii noştri de topde astăzi şi-a dat copilul nedorit spre adopţie, pe ascuns,pentru a evita un scandal. Trecutul ne ajunge din urmă, înprezent. Oare fiecare bărbat adult de astăzi îşi cunoaştetrecutul? Ce se întâmplă în capul unui om care, ţinând cont decarieră, îşi alungă propriul copil şi se teme şi astăzi să nu fiedemascat şi, prin urmare, tace? Personajul principal alfestivităţii aniversare, directoarea căminului între 1948 şi1989, nu doreşte să îşi exprime părerea despre acest articol,din motive legate de sănătate. Astfel, pentru moment, acesteîntrebări rămân fără răspuns.
Din cauza reportajului fusese amânat un articol de senzaţie despre un băiat tamil de unsprezece ani, ameninţat cu expulzarea.
Un detaliu o îngrijora pe directoarea pensionată mai mult decât altele: aluzia că se cunoşteau mult mai multe lucruri 100
- ERIK VALEUR -
decât erau scrise în articol. O informaţie ale cărei consecinţe posibile trebuia să le discute acum cu o persoană pe care, în mod normal, nu ar fi invitat-o niciodată la ea acasă.
Privi din nou, cu mai multă atenţie, cele două nume din articol: Knud Tåsing şi Nils V. Jensen. Apoi închise revista şi îşi aprinse una din ţigările subţiri de foi. Desigur că putea fi o coincidenţă – dar o coincidenţă aproape supranaturală. În ultimele două zile o chinuise o greaţă uşoară, probabil că de vină era frica. Asta nu-i plăcea deloc.
Deşi se aştepta să audă soneria de la uşă, tot tresări.
— Bună ziua!
Ton uşor ironic, un sărut pasager pe obraz.
Ca pe vremuri.
El avea propria ediţie a revistei la el. Mica remarcă
referitoare la scrisoarea anonimă de pe prima pagină era puternic subliniată cu roşu.
Scrisoarea anonimă probabil că nu va fi ultima, dacă înspatele ei se află secretul întunecat pe care îl sugerează
aceasta. Ministerul de Stat nu a dorit să comenteze dacă
scrisoarea îi fusese adresată şi ministrului de stat Ole Almind-Enevold, aşa cum bănuieşte Fri Weekend. Mai multe surse confirmă că Orla Berntsen a petrecut o perioadă de timp necunoscută din primii săi ani de viaţă în cămin, deoarece mama lui suferea de depresie. Căminul a fost, potrivit surselor noastre, orfelinatul Kongslund. Şeful de personal din cadrul Ministerului de Stat nu a dorit să comenteze pe această temă.
— Poţi să afli cine…?
Ea îşi turnă cafea în ceaşcă.
— Cine le-a dat această informaţie? Trase mica zaharniţă
din argint la marginea ceştii. Da, pot, mă ocup deja de asta.
Luă şapte cuburi din zaharniţă, ca pe vremuri. Magna numără cuburile de zahăr cu aceeaşi dezaprobare pe care o simţea la vederea tinerelor mame care cumpărau dulciuri pentru copiii lor.
101
- AL ŞAPTELEA COPIL -
El îşi ridică privirea şi o privi, iar ea resimţi senzaţia de greaţă atât de puternic în stomac, încât puse deoparte ceaşca şi se lăsă pe spătarul canapelei.
— Poate fi… periculos pentru noi?
— Poţi fi sigură, spuse el. Undeva, acolo, este cineva care se laudă cum că ne are cu ceva la mână. Prietenul nostru este, bineînţeles, foarte supărat. Şi îngrijorat.
Cu o expresie mulţumită, îşi introduse linguriţa de argint în ceaşca de cafea. Devenise mai puternic odată cu trecerea anilor şi buclele odinioară negre erau acum cărunte. Purta o pereche de pantaloni bleumarin, o cămaşă albastru-deschis şi o cravată în carouri albastre. Astăzi, pe cartea sa de vizită
scria Consultant: Carl Malle, Consultant, Specialist în probleme de securitate şi protecţie personală.
Ridicol. De parcă s-ar fi simţit vreodată în siguranţă în apropierea lui Carl Malle.
— Pe fondul viitoarei tale aniversări, totul este, bineînţeles, regretabil, spuse el. Săptămâna viitoare, tu şi orfelinatul vă
veţi afla în atenţia presei. Presupun că expeditorul anonim a luat în calcul acest efect. În mod convenabil, reporterul de la Fri Weekend este atât de prost văzut printre colegii lui, încât aproape nimeni nu va crede dezvăluirile sale… Carl Malle izbucni în râs. Şi cu siguranţă nu îl vor crede dacă va afla adevărul absolut neverosimil, nu-i aşa?
— Nu prea este momentul potrivit pentru glume, spuse Magna tăios şi un pic intimidată.
El avusese întotdeauna acest efect asupra ei.
— Vorbesc destul de serios, draga mea Magna. Adevărul este prea straniu, dacă cineva ar putea publica povestea, fără
a numi sursele principale. Şi noi suntem trei. Doar dacă nu vrei să spui că au existat şi alţi martori în acel moment… În acest caz, persoana la care ne gândim amândoi nu îşi va povesti propria istorie. Povestea s-a încheiat de mult şi nu a revenit niciodată în discuţie. Nu a fost ea cea care a scris această blestemată de scrisoare nemernicului de Tåsing.
— Dar ai văzut că, dacă Tåsing…