— Da, spune Poppet. Dar la ce bun să vezi viitorul dacă nu poţi face nimic ca să împiedici lucrurile să se petreacă într-un anume fel.
— Nu poţi împiedica lucrurile să se petreacă. Poţi fi doar pregătit pentru cele ce se vor petrece.
— Tu ai fi putut să le împiedici, mormăie Poppet, uitându-se la cărţile din jur.
Celia pune un deget sub bărbia lui Poppet şi-i întoarce capul ca s-o poată privi în ochi.
— Doar câţiva oameni din trenul ăsta bănuiesc cât de total sunt implicată în bunul mers al acestui circ, spune ea. Şi cu toate că voi doi vă număraţi printre ei, fiind amândoi extrem de inteligenţi, tot nu veţi înţelege anvergura celor ce se petrec aici. Şi chiar dacă aţi cunoaşte-o, nici măcar nu v-ar fi pe plac. Iar acum spune-mi, te rog, ce ai văzut oarecum.
Poppet închide ochii încercând să se concentreze.
— Nu ştiu, spune ea. Era luminos, totul ardea, şi Bailey era acolo.
— Trebuie să te străduieşti să scoţi mai mult.
— Nu pot. N-am mai văzut nimic limpede de atunci…
— Iar asta se întâmplă pentru că nu mai vrei să vezi nimic limpede de atunci, şi nici nu pot să te condamn pentru asta. Dacă
vrei însă ca eu să împiedic ceva ce are să vină, trebuie să-mi dai mai multe informaţii.
Desface lanţul lung de argint pe care îl poartă la gât, verificând ora indicată de ceasul de buzunar care atârnă de el, înainte de a-l ridica în dreptul ochilor lui Poppet.
— Te rog, Poppet, spune Celia. Nu ai nevoie de stele pentru asta.
Trebuie doar să te concentrezi. Chiar dacă nu vrei.
Poppet se încruntă, apoi îşi îndreaptă atenţia asupra ceasului de argint care se leagănă în lumina caldă.
Ochii i se îngustează, concentrându-se asupra reflexiilor din curbura ceasului, apoi se îmblânzesc privind spre ceva dincolo de 385
ceas, dincolo de tren.
Începe să se legene în timp ce ochii i se zbat în spatele pleoapelor închise şi cade pe spate. Widget face un salt spre ea, prinzând-o înainte ca ea să se izbească de podea.
Celia îl ajută s-o ducă pe Poppet la una dintre banchetele de catifea de lângă masă, în vreme ce pe o policioară din apropiere o ceaşcă se umple cu apă, care se preschimbă într-un ceai aromat.
Poppet clipeşte, privind în sus spre candelabre ca şi cum le-ar vedea pentru prima oară, înainte de a se întoarce spre Celia şi a accepta ceaşca de ceai.
— A durut, spune Poppet.
— Îmi pare rău, draga mea. Viziunile tale devin tot mai puternice, de aceea e foarte dureros să le suprimi.
Poppet dă din cap, frecându-şi tâmplele.
— Spune-mi tot ce-ai văzut, îi cere Celia. Totul. Nu contează dacă
nu se leagă. Încearcă să le descrii.
Poppet se uită mai întâi în ceaşca de ceai, apoi povesteşte.
— E un foc. Începe cu rugul, dar… e mai mare şi nu e nimic care să-l ţină. Ca şi cum toată curtea ar fi luat foc, se aude un zgomot mare şi căldura şi… Poppet se opreşte, închizând ochii şi încercând să se concentreze asupra imaginilor din mintea ei. Deschide ochii şi priveşte spre Celia: Acolo eşti tu. Eşti împreună cu cineva şi cred că
plouă, iar apoi nu mai eşti acolo, dar tot eşti, nu pot să explic. Şi apoi e Bailey acolo, nu în timpul focului, dar după aceea, cred.
— Cum arăta acel cineva? întreabă Celia.
— Era un bărbat. Era înalt. În costum, purta un melon, cred. Dar nu-mi dau exact seama.
Celia îşi ţine câteva clipe capul în mâini înainte de a vorbi.
— Dacă bărbatul este cel care cred eu că este, ştiu cu siguranţă că
în clipa de faţă e la Londra, aşa că lucrurile nu se vor întâmpla numaidecât cum îţi închipui tu.
386
— Dar aşa e, sunt sigură, protestează Poppet.
— Măsurarea timpului n-a fost niciodată punctul tău forte. Tu însăţi spui că prietenul tău e şi el acolo, la acel incident, dar primul lucru de care te-ai plâns a fost că el nu-i aici. Ceea ce ai văzut ar putea să nu se întâmple nici peste săptămâni, luni sau chiar ani de zile, Pet.
— Dar trebuie să facem ceva, insistă Poppet, trântind ceaşca pe masă.
Lichidul încremeneşte înainte de a se vărsa peste o carte deschisă, ca şi cum ar fi înconjurat de un perete invizibil.
— Ca să fim pregătiţi, cum ai spus chiar tu, continuă ea.
— Am să fac tot ce pot ca să împiedic circul să se facă scrum. Am să-l protejez împotriva focului cât de mult pot. E bine aşa?
