Erin Morgenstern
Circul Nopţii
Traducere din limba engleză
de Ondine Cristina Dăscăliţa
2
ANTICIPARE
Circul soseşte fără veste.
Fără înştiinţări, fără afişe pe stâlpii sau panourile din centru, fără
anunţuri sau reclame în ziarele locale. E pur şi simplu acolo unde ieri nu era nimic.
Corturile înalte ca nişte turnuri sunt în dungi albe şi negre, fără
purpură sau aur la vedere. Niciun fel de culoare, în afară de copacii din apropiere şi iarba câmpurilor dimprejur. Dungi albe şi negre pe cerul cenuşiu; nenumărate corturi de forme şi mărimi variate şi un gard de fier forjat cu multe încrengături care înconjoară această
lume fără culoare. Chiar şi puţinul pământ care se vede de afară
este fie alb, fie negru, vopsit sau pudrat, ori supus vreunei scamatorii magice.
Dar nu e deschis. Nu încă.
În câteva ore toată lumea din oraş a auzit de el. Spre după-amiază vestea se răspândise cale de câteva oraşe. Vorba transmisă
din gură în gură este o metodă de informare mai eficientă decât cuvântul tipărit şi semnele de exclamare de pe orice hârtie sau afiş.
E o veste impresionantă şi neobişnuită, apariţia din senin a unui circ misterios. Oamenii se miră de înălţimea uluitoare a celor mai semeţe corturi. Se holbează la ceasul aşezat în spatele porţilor, pe care nimeni nu e în stare să-l descrie cum se cuvine.
Şi panoul negru cu litere albe care atârnă chiar deasupra porţilor, cel pe care scrie:
Se deschide în amurg
Se închide în zori
„Ce fel de circ e deschis doar noaptea?”, se întreabă oamenii.
3
Nimeni nu ştie răspunsul potrivit, dar când începe să se lase seara, o mulţime se adună în faţa porţilor.
Te afli printre ei, fireşte. Curiozitatea s-a dovedit a fi mai puternică decât tine, aşa cum trebuie să fie orice curiozitate. Stai în lumina tot mai slabă a zilei, cu fularul înfăşurat în jurul gâtului, să
te apere de adierea răcoroasă a serii, aşteptând să vezi cu ochii tăi ce fel de circ este acela care se deschide doar după apusul soarelui.
Casa de bilete clar vizibilă în spatele porţilor e închisă şi ferecată.
Dinspre corturi linişte, cu excepţia foşnetului slab iscat când şi când de vânt. Singura mişcare din interiorul circului este ceasul care ticăie odată cu trecerea minutelor, dacă o asemenea minunăţie de sculptură poate fi numită ceas.
Circul pare abandonat şi pustiu. Dar parcă simţi, nu-i aşa, adieri de caramel purtate de vânticelul serii odată cu mirosul reavăn de frunziş tomnatec. O dulceaţă subtilă ce însoţeşte frigul.
Soarele dispare complet la orizont, iar lumina de amurg ce mai adastă pe cer se transformă în semiobscuritate. Oamenii din jur sunt tot mai neliniştiţi din cauza aşteptării, o mare de picioare mutate de colo-colo, un murmur de renunţare la efort în căutarea unui loc călduţ pentru a petrece seara. Tu însuţi te gândeai la plecare, când, dintr-odată, se întâmplă.
Mai întâi e un sunet ca un păcănit. Abia dacă se aude prin vânt şi conversaţie. Un zgomot slab, ca al unui ceainic în care apa stă să
fiarbă. Urmează lumina.
Pe deasupra corturilor încep să pâlpâie lumini mici, de parcă tot circul ar fi acoperit de un roi de licurici deosebit de luminoşi.
Mulţimea aflată în aşteptare se potoleşte în timp ce urmăreşte spectacolul iluminării. Cineva din apropiere suspină. Un copilaş
bate din palme bucuros nevoie mare.
Când toate corturile s-au aprins, scânteind pe cerul nopţii, apare semnul.
4
Întinse pe deasupra porţilor, ascunse în bucle de fier, alte şi alte lumini-licurici prind viaţă. Pocnesc în timp ce devin mai luminoase, unele dintre ele însoţite de o jerbă de scântei albe strălucitoare şi de cozi de fum. Oamenii aflaţi în imediata apropiere a porţilor se dau câţiva paşi înapoi.
La început nu e decât un model oarecare de lumini. Dar pe măsură ce se aprind mai multe, devine clar că sunt aşezate pe litere.
Mai întâi se desluşeşte un C, urmat de alte litere. Un q, destul de neobişnuit, şi mai mulţi e. Când şi ultimul beculeţ se aprinde pocnind, iar fumul şi scânteile se risipesc, devine în sfârşit lizibil anunţul elaborat, incandescent. Înclinând capul spre stânga pentru a avea un unghi mai bun, vezi că scrie:
