Apoi este condus înăuntru cel de-al doilea băiat, pentru a sta de vorbă cu bărbatul în costum cenuşiu. Este invitat să ia loc pe un scaun, de cealaltă parte a biroului, în timp ce bărbatul rămâne în 22
picioare.
Băiatul se foieşte mai puţin decât cel dintâi. Stă acolo calm şi răbdător, ochii lui cenuşiu-verzui înregistrează fiecare detaliu al încăperii şi îl studiază pe bărbat, cu discreţie, cu atenţie, dar fără
insistenţă. Părul negru e prost tuns, ca şi cum frizerul s-ar fi preocupat de alte lucruri, dar se vede că s-au făcut încercări de a-l netezi. Hainele sunt jerpelite, dar îngrijite, deşi pantalonii sunt prea scurţi şi au fost odată maro sau verzi sau albaştri, dar s-au decolorat de atâta purtare.
— De cât timp eşti aici? întreabă bărbatul după ce timp de câteva clipe a examinat în tăcere apariţia jalnică a băiatului.
— Dintotdeauna, răspunde băiatul.
— Câţi ani ai?
— Împlinesc nouă în mai.
— Pari mai mic de atât.
— Nu-i minciună.
— N-am spus asta.
Bărbatul în costum cenuşiu îl cercetează pe băiat o vreme fără să
spună nimic.
Băiatul îl cercetează la rândul său.
— Presupun că ştii să citeşti? întreabă bărbatul.
Băiatul dă din cap.
— Îmi place să citesc, spune el. Aici nu sunt destule cărţi. Le-am citit deja pe toate.
— Bine.
Fără veste bărbatul în costum cenuşiu îşi azvârle bastonul spre băiat. Băiatul îl prinde cu o mână fără să ezite, deşi ochii i se îngustează când se uită de la baston spre bărbat şi înapoi la baston.
Bărbatul încuviinţează în sinea lui, apoi îi cere bastonul, scoţând o batistă deschisă la culoare ca să şteargă amprentele băiatului de pe suprafaţa lucioasă.
23
— Prea bine, spune bărbatul. Ai să vii să studiezi cu mine. Te asigur că am o mulţime de cărţi. Am să rezolv hârţogăria necesară, apoi plecăm de aici.
— Am de ales?
— Doreşti să rămâi aici?
Băiatul rămâne o clipă pe gânduri.
— Nu, spune el.
— Prea bine.
— Nu vreţi să-mi ştiţi numele? întreabă băiatul.
— Numele nu sunt nici pe departe atât de importante precum le place oamenilor să creadă, spune bărbatul în costum cenuşiu.
Eticheta pe care ţi-au pus-o fie instituţia, fie răposaţii tăi părinţi pentru a te identifica nu este de interes şi nu prezintă valoare pentru mine. Dacă vei simţi nevoia unui nume într-un anumit moment, poţi să ţi-l alegi tu însuţi. Deocamdată nu este necesar.
Băiatul este trimis înapoi ca să-şi strângă puţinele lucruri pe care le are. Bărbatul în costum cenuşiu semnează documentele şi răspunde la întrebările directoarei cu enunţuri pe care ea nu le înţelege pe deplin, dar nici nu se opune tranzacţiei.
Când băiatul este gata, bărbatul în costum cenuşiu îl ia din clădirea de piatră cenuşie, unde nu se va mai întoarce nicicând.
24
Lecţii de magie
1875 – 1880
Celia creşte în tot felul de teatre. Cele mai multe sunt în New York, dar petrece lungi perioade şi în alte oraşe. Boston. Chicago.
San Francisco. Călătoreşte ocazional la Paris, Milano sau Londra.
Totul se amestecă într-un nor de obligaţii, de catifea şi de rumeguş, încât de la un moment dat încolo nu-şi mai aminteşte în ce ţară este, lucru care de altfel nici nu contează.
Cât a fost mică, tatăl ei o căra peste tot, prezentând-o ca pe un preaiubit căţeluş îmbrăcat în rochiţe scumpe, care trebuie să se gudure pe lângă colegi şi cunoştinţe prin diferite localuri după
spectacol.
