Widget ia o înghiţitură de vin şi pune paharul înapoi pe masă. Se lasă pe spate şi răspunde senin privirii îndreptate asupra lui. Fără să
452
se grăbească, de parcă ar avea tot timpul din lume, din univers, de pe vremea când basmele însemnau mai mult decât acum, dar probabil mai puţin decât mai târziu, inspiră adânc, dezlegând nodul încurcat al cuvintelor ce-i stau pe suflet, iar ele îi vin pe buze cu uşurinţă.
— Circul soseşte fără veste.
453
BONS RÊVES
Mai sunt foarte puţini oameni care se plimbă împreună cu tine prin Le Cirque des Rêves la acele ore mici ale dimineţii. Unii poartă
eşarfe roşii, care se remarcă în mod special pe fondul negru şi alb.
Nu mai ai mult timp până ce soarele răsare inevitabil. Te frămânţi încercând să hotărăşti cum să umpli minutele ce au rămas din noapte. Să mai vizitezi un ultim cort? Unul în care ai fost deja şi care ţi-a plăcut în mod deosebit sau unul încă neexplorat care altfel va rămâne un mister? Sau mai bine savurezi unul dintre acele mere în caramel ca pe o gustare înainte de micul dejun? Noaptea care părea nesfârşită cu câteva ore în urmă îţi alunecă acum printre degete, însoţită de tic-tacul ceasului, devine trecut, împingându-te înainte spre viitor.
Îţi petreci ultimele clipe la circ aşa cum ai chef, fiindcă e vorba de timpul tău şi numai al tău. Dar nu peste mult timp va sosi ora când Le Cirque des Rêves se va închide, cel puţin pe moment.
Tunelul plin de stele a fost deja scos, o singură perdea mai desparte acum curtea de intrare.
Când aceasta se închide în urma ta, distanţa va părea mai mare decât cei câţiva paşi delimitaţi de o perdea vărgată.
Eziţi înainte de a ieşi, zăboveşti urmărind construcţia complicată
a ceasului care numără secundele, piesele lui mişcându-se neobosit.
Poţi să-l vezi mai îndeaproape decât atunci când ai venit, fiindcă nu mai e lumea aceea care îl acoperă.
Sub ceas e aşezată o discretă placă de argint. Trebuie să te apleci, ca să poţi desluşi inscripţia gravată în metalul strălucitor.
IN MEMORIAM
454
scrie sus de tot, iar dedesubt, cu litere mai mici, numele şi datele: FRIEDRICK STEFAN THIESSEN
9 septembrie 1846 – 1 noiembrie 1901
şi
CHANDRESH CHRISTOPHE LEFÈVRE
3 august 1847 – 15 februarie 1932
Cineva te urmăreşte în timp ce citeşti placa. Simţi ochii aţintiţi asupra ta înainte de a realiza de unde vine privirea aceea neaşteptată. În ghereta de bilete se află cineva. Femeia dinăuntru te urmăreşte şi îţi zâmbeşte. Nu prea ştii cum să reacţionezi. Ea îţi face semn cu mâna, un semn mic, prietenesc, ca şi cum ar vrea să te asigure că totul este în ordine. Că vizitatorii adesea se opresc acolo înainte de a părăsi Le Cirque des Rêves pentru a urmări minunăţia de ceas aşezat la poartă. Că unii mai şi citesc placa pusă în memoria a doi oameni care au murit cu mult timp în urmă. Că stai într-un loc în care au stat mulţi înaintea ta sub stelele ce pălesc şi zorii care mijesc.
Femeia te invită să te apropii de ghereta ei. În vreme ce te îndrepţi spre ea, caută printre teancuri de hârtii şi bilete. O puzderie de pene argintii şi negre prinse în păr îi flutură când îşi întoarce capul. Când găseşte ce căuta, mâna ei înmănuşată îţi întinde cartea de vizită, iar tu o iei. Pe o parte e albă, pe cealaltă e neagră.
Le Cirque des Rêves
stă tipărit cu litere argintii lucitoare pe partea neagră. Iar pe dos, scris cu cerneală neagră pe alb:
455
Dl Bailey Alden Clarke, Proprietar
O întorci pe toate feţele, întrebându-te ce ai putea să-i scrii domnului Clarke. Poate că ai să-i mulţumeşti pentru acest circ unic şi poate că asta va fi de ajuns.
Îi mulţumeşti femeii pentru cartolină, iar ea îţi zâmbeşte fără un cuvânt.
Te îndrepţi spre porţi, citind din nou cartea de vizită din mâna ta.
Înainte de a ieşi pe poartă spre câmpul de dincolo, te întorci la ghişeul de bilete, dar acesta e pustiu, iar în dreptul lui e tras un oblon negru.
Îţi vârî cartea de vizită cu grijă în buzunar.
La poartă, pasul care te duce de pe pământul vopsit în iarba de afară e dificil de făcut.
Îţi zici, în timp ce te îndepărtezi de Le Cirque des Rêves spre zorii care se ivesc, că te simţeai parcă mai treaz în mijlocul circului.
Nu mai eşti tocmai sigur de care parte a gardului e visul.
456
Mulţumiri
Există un număr de asociaţi şi conspiratori în spatele acestei cărţi, cărora le datorez recunoştinţa mea.
