De cealaltă parte, lumina este orbitoare.
54
Adevăr sau provocare
CONCORD, MASSACHUSETTS, SEPTEMBRIE 1897
Stau cocoţaţi toţi cinci în stejarul luminat de soarele după-amiezii. Caroline, sora lui, pe creanga cea mai înaltă, fiindcă ea se caţără mereu cel mai sus. Prietena ei, Millie, s-a ghemuit dedesubt.
Fraţii Mackenzie, care aruncă cu ghinde în veveriţe, s-au instalat ceva mai jos, dar nu atât de jos încât să nu fie la înălţime. El, în schimb, stă întotdeauna pe crengile de jos. Nu pentru că i-ar fi frică
de înălţime, ci fiindcă acesta e locul lui în cadrul grupului, atunci când i se permite să facă parte din el. Faptul că este fratele lui Caroline este în acest sens atât o binecuvântare, cât şi un blestem.
Lui Bailey i se permite uneori să li se alăture, dar e întotdeauna ţinut din scurt.
— Adevăr sau provocare, strigă Caroline de pe crengile de sus.
Nu primeşte niciun răspuns, aşa că dă drumul unei ghinde direct în capul fratelui ei.
— Adevăr sau provocare, Bailey, repetă ea.
Bailey şi freacă creştetul prin şapcă. Poate că ghinda îl face să
aleagă cum alege. „Adevăr” este răspunsul resemnat, semn că ai cedat variantei agresive şi azvârlitoare de ghinde a lui Caroline.
„Provocare” sună oarecum mai sfidător. Chiar dacă nu e pe placul ei, cel puţin dovedeşte că nu e laş.
Se pare că a fost o decizie bună, aşa că se simte mândru văzând cum lui Caroline îi trebuie ceva timp pentru a-i răspunde. Şade pe creanga ei undeva deasupra lui, legănându-şi picioarele şi privind în zare peste câmp în timp ce-şi formulează provocarea. Fraţii Mackenzie continuă să necăjească veveriţele. Apoi Caroline zâmbeşte şi îşi drege glasul pentru a face anunţul.
— Provocarea lui Bailey, începe ea, declarând-o astfel numai şi 55
numai a lui, legându-l de ea.
Începe să se simtă nesigur încă înainte ca ea să spună în ce constă
de fapt provocarea. Face o pauză plină de suspans, înainte de a spune:
— Provocarea lui Bailey este să pătrundă ziua în Circul Nopţii.
Millie rămâne cu gura căscată, fraţii Mackenzie se opresc din aruncatul ghindelor şi privesc în sus spre ea, uitând cu totul de veveriţe. Un zâmbet uriaş se lăţeşte pe faţa lui Caroline în timp ce priveşte în jos spre Bailey.
— Şi nu uita să aduci ceva drept dovadă, adaugă ea, fără a-şi ascunde nota de triumf din glas.
E o provocare imposibilă şi cu toţii ştiu asta.
Bailey se uită peste câmp spre locul în care se înalţă corturile circului asemenea unor munţi în mijlocul văii. Fiind încă zi, nu sunt aprinse luminile, nu se aude muzica, nu se văd mulţimile de oameni. Doar o grămadă de corturi vărgate, într-o combinaţie mai degrabă de galben cu negru decât de alb cu negru în soarele după-amiezii.
Pare ciudat şi un pic misterios, poate, dar nu ieşit din comun. Nu înmijlocul zilei. Şi nici prea înfricoşător, îşi zice Bailey.
— Am s-o fac, spune el.
Sare jos de pe creanga lui şi porneşte peste câmp spre circ, nevrând să le mai aştepte răspunsurile ori s-o audă pe Caroline retractând provocarea. E sigur că ea se aştepta ca el s-o refuze. O
ghindă îi trece şuierând pe lângă ureche, dar în rest nu se întâmplă
nimic.
Şi din motive pe care Bailey nici măcar nu poate să le exprime, se îndreaptă spre circ foarte determinat.
Arată exact aşa cum era atunci când l-a văzut întâia oară, pe când nu împlinise încă şase ani.
S-a materializat în acelaşi loc, iar acum arată ca şi cum n-ar fi 56
lipsit niciodată. Ca şi cum ar fi fost doar invizibil timp de cinci ani cât acolo n-a mai fost nimic.
La şase ani neîmpliniţi nu i s-a permis să meargă la circ. Părinţii lui au considerat că e prea mic, aşa că n-a putut decât să se uite de afară, vrăjit, la corturi şi lumini.
Sperase că acel circ o să stea mai mult timp, până când o să
ajungă şi el la vârsta potrivită, dar după două săptămâni dispăruse fără veste, frângându-i inima preatânărului Bailey.
Dar acum se întorsese.
A sosit cu câteva zile în urmă şi încă este o noutate. Dacă ar fi fost acolo de mai multă vreme, sora lui ar fi ales probabil altă provocare, dar circul este subiectul zilei în oraş, iar lui Caroline îi place ca provocările ei să fie en vogue.
Cu o seară înainte Bailey fusese pentru prima oară de-adevăratelea la circ.
Nu mai văzuse niciodată aşa ceva. Luminile, costumele, totul era deosebit. Ca şi cum ar fi părăsit lumea sa de zi cu zi şi ar fi ajuns în alta.
