Marco petrece primele ore ale serii aruncând priviri furişe spre ceasul său, aşteptând cu nerăbdare ca limbile să indice miezul nopţii.
Sosirea neaşteptată a gemenilor Murray i-a complicat deja programul, dar dacă aprinderea rugului se desfăşoară cum a fost plănuit, totul ar trebui să fie în ordine.
Este cea mai bună soluţie pe care o poate propune, ştiind că în câteva săptămâni circul va fi la sute de mile distanţă, lăsându-l singur la Londra.
Şi cu toate că Isobel ar putea fi de folos, ştie că are nevoie de o legătură mai puternică.
De când a descoperit care este locul de desfăşurare al competiţiei, a început să preia tot mai multe responsabilităţi legate de circ.
Făcând tot ceea ce îi cere Chandresh, ba chiar mai mult, până la punctul în care i s-a dat mână liberă în toate, de la aprobarea proiectului pentru porţi până la comandarea pânzei pentru corturi.
Este îngrijorat însă de anvergura întregului. N-a mai încercat nicicând ceva la o asemenea scară, dar nici nu vede vreun motiv întemeiat de a nu începe jocul în forţă.
Rugul aprins îi va asigura legătura cu circul, deşi nu este prea sigur cât de bine va funcţiona. Având în vedere numărul mare de oameni implicaţi, e cât se poate de raţional să adaugi un element de siguranţă.
A avut nevoie de luni întregi de pregătiri.
Chandresh a fost mai mult decât încântat să-i lase în seamă
organizarea iluminării, considerându-l deja indispensabil la planificarea lucrurilor, fără prea multe îndrumări. Un semn cu 115
mâna, iar de detalii se ocupa el.
Şi lucrul cel mai important, Chandresh fusese de acord ca totul să
fie ţinut secret. Aprinderea rugului s-a făcut după modelul dineurilor de la miezul nopţii, fără a fi permise întrebări legate de ingrediente sau meniu.
Nu s-au dat răspunsuri despre ce conţin vârfurile săgeţilor pentru a crea un efect atât de surprinzător. Cum pot flăcările să
treacă dintr-o culoare în alta, la fel de puternică.
Celor care întrebau, în timpul pregătirilor şi al repetiţiilor, li se spunea că revelarea metodelor ar distruge efectul.
Deşi, bineînţeles, cea mai importantă parte nu putuse fi repetată.
Îi este destul de uşor să se îndepărteze de Chandresh şi să se piardă în curtea aglomerată chiar înainte de miezul nopţii.
Îşi croieşte drum spre obiectul din fier forjat, apropiindu-se cât poate de mult de ceaunul gol. Scoate din haină un carnet mare legat în piele, o copie perfectă a celui care stă sub lacăt în biroul lui.
Nimeni din mulţimea care se frământă nu observă când îl azvârle pe fundul ceaunului. Aterizează acolo cu un bufnet, amortizat de zgomotul din jur.
Coperta se deschide, expunând complicatul copac din cerneală
cerului acoperit de stele.
Rămâne aproape de marginea din metal răsucit în timp ce arcaşii îşi ocupă locurile.
Atenţia lui rămâne concentrată asupra flăcărilor în pofida presiunii exercitate de spectatorii din jur, pe măsură ce focul se transformă într-un curcubeu.
Când ultima săgeată îşi atinge ţinta, închide ochii. Prin perdeaua pleoapelor flăcările albe îi par roşii.
*
Celia se aştepta să se simtă ca o imitaţie palidă a tatălui ei în timpul primelor numere, dar spre uşurarea ei experienţa se 116
dovedeşte a fi cu totul diferită decât ceea ce văzuse ea de atâtea ori că se întâmpla în sălile de spectacol.
Spaţiul este mic şi intim. Publicul nu este numeros, oamenii rămânând individualizaţi, fără să se contopească într-o masă
anonimă.
Constată că reuşeşte să facă din fiecare număr un unicat, ghidându-se după reacţia publicului pentru alegerea următorului.
Deşi ceea ce face îi place mai mult decât s-ar fi aşteptat, este recunoscătoare pentru perioadele de timp pe care le are pentru ea între numere. Pe măsură ce se apropie miezul nopţii, se decide să
caute un loc de unde să poată urmări neştiută aprinderea rugului.
Dar în timp ce-şi croieşte drum prin zona cunoscută deja drept spatele scenei, în pofida faptului că nu există o scenă, este rapid înghiţită de haosul oarecum ordonat creat de venirea pe lume a gemenilor Murray.
Artişti şi membri ai personalului s-au adunat în număr destul de mare, aşteptând nerăbdători. Doctorului adus la circ situaţia i se pare oarecum ciudată. Contorsionista vine şi pleacă. Aidan Murray păşeşte ca unul dintre leii lui.
Celia se străduieşte să fie cât mai utilă cu putinţă, ceea ce constă
în principal în a servi ceai şi a-i asigura pe toţi că totul va fi bine.
Situaţia îi aminteşte atât de mult de vechii ei clienţi spiritişti, încât este surprinsă când i se mulţumeşte rostindu-i-se numele.
Plânsetul slab ce răsună înainte de miezul nopţii aduce o primă
