Subliniind cât de mult înseamnă scrisorile ei pentru el.
Ia paginile umplute cu scrisul ei, descrieri ale unor corturi vărgate şi ale unor ceruri înstelate, şi le pliază, făcând din ele păsări pe care le lasă să zboare prin apartamentul gol.
*
Se întâmplă atât de rar să apară un cort nou, încât Celia se gândeşte să-şi amâne cu totul spectacolele pentru a-şi petrece seara cercetând locul.
Dar n-o face, ci execută numerele obişnuite ale spectacolului ei, terminând cu câteva ore înainte de răsărit. Abia atunci porneşte la drum pe aleile aproape pustii, pentru a descoperi ultima adăugire la circ.
Un panou anunţă ceva numit Grădina de Gheaţă, iar Celia zâmbeşte la explicaţiile de dedesubt, prin care se cer scuze pentru posibilele inconvenienţe termice.
În pofida numelui, nu este pregătită pentru ceea ce o întâmpină
139
în interior.
Este exact ceea ce spune panoul. Dar e cu mult mai mult decât atât.
Nu se văd dungi pe pereţi, totul străluceşte în alb. N-ar putea spune cât de mare este, dimensiunile cortului fiind mascate de sălcii pletoase şi de lăstari de viţă.
Aerul însuşi e magic. Proaspăt şi totodată dulce atunci când îl inspiră, făcând-o să se înfioreze din cap până în picioare, dar nu din cauza anunţatei scăderi a temperaturii.
În cort nu se află alţi spectatori în timp ce-l explorează, dând roată singură unor garduri acoperite cu trandafiri palizi şi unei fântâni frumos împodobite, în care apa susură.
Şi totul, cu excepţia unor panglici albe din mătase care atârnă ca nişte ghirlande, este făcut din gheaţă.
Curioasă, Celia apucă unul dintre bujorii de gheaţă, rupându-l cu uşurinţă de pe tijă.
Dar petalele suprapuse în multe straturi se desprind şi cad la pământ, dispărând printre firele de iarbă ivoar.
Când se uită înapoi la creangă, o floare identică a apărut deja.
Celia nici nu-şi poate imagina de câtă putere şi pricepere este nevoie nu doar pentru a construi asemenea lucru, dar şi pentru a-l menţine.
Şi tare îşi doreşte să afle cum i-a venit adversarului ei o asemenea idee. Conştientă că fiecare element perfect structurat, fiecare detaliu, până la pietricelele ce mărginesc aleile, trebuie să fi fost planificat.
Ar fi atât de solicitant să realizeze ceva asemănător, încât se simte istovită numai gândindu-se la asta. Aproape că şi-ar dori ca tatăl ei să fie acolo, căci începe să înţeleagă de ce a fost întotdeauna atât de necruţător când era vorba de educarea puterii şi stăpânirii de sine.
Deşi nu e pe de-a-ntregul convinsă, acum îi vine să-i mulţumească pentru asta.
140
Se bucură că are acel loc pentru ea, în liniştea şi calmul lui îndulcit cu parfumul înăbuşit al florilor îngheţate.
Celia rămâne în Grădina de Gheaţă mult timp după ce soarele a răsărit, iar porţile s-au închis pentru restul zilei.
*
Circul soseşte la Londra pentru prima oară după timp îndelungat, iar în după-amiaza dinaintea deschiderii cineva ciocăneşte la uşa apartamentului lui Marco.
Acesta deschide uşa pe jumătate şi o ţine aşa, descoperind-o pe Isobel în holul de afară.
— Ţi-ai schimbat frizura, spune ea.
— De ce nu mi-ai spus că vii? întreabă Marco.
— M-am gândit să-ţi fac o surpriză, răspunde Isobel.
Marco refuză să o lase să intre în apartament şi o pune să aştepte câteva secunde înainte de a se întoarce cu melonul în mână, gata de plecare.
E o după-amiază răcoroasă, dar luminoasă, iar el o invită la un ceai.
— Ce-i aia? o iscodeşte Marco uitându-se la încheietura mâinii lui Isobel.
— Nimic, rosteşte ea, trăgând de manşetă, ca să ascundă brăţara de privirea lui.
O cosiţă împletită din părul ei, amestecat cu al lui.
Dar el nu-i mai pune alte întrebări.
Deşi Isobel nu-şi scoate niciodată brăţara, când se întoarce spre seară la circ, aceasta nu mai e. A dispărut de pe mâna ei ca şi cum n-ar fi fost niciodată acolo.
141
Degustări
LYON, SEPTEMBRIE 1889
