Herr Friedrick Thiessen e în vacanţă în Franţa. Merge în vacanţă
în Franţa de obicei toamna, fiindcă este un mare iubitor de vinuri.
Alege câte o regiune şi colindă zona o săptămână sau două, vizitând podgorii şi colecţionând sticle din producţii care îi sunt pe plac pentru a le trimite la München.
Herr Thiessen s-a împrietenit cu mai mulţi podgoreni francezi şi a construit ceasuri pentru câţiva. Îl vizitează pe unul dintre ei în această vacanţă ca să-l salute şi să încerce ultimele mostre. La un pahar de vin de Burgundia, podgoreanul îi sugerează să viziteze circul care s-a instalat pe un câmp la câteva mile de oraş. Un circ destul de neobişnuit, deschis doar noaptea.
Dar e ceasul, ceasul acela alb-negru foarte complicat, amplasat chiar dincolo de porţi, care ar putea să-l intereseze în mod special pe Herr Thiessen, crede podgoreanul.
— Îmi aminteşte de creaţiile dumneavoastră, spune omul, făcând un semn cu paharul spre ceasul de deasupra barului, construit sub forma unor struguri care se rostogolesc într-o sticlă ce se umple cu vin pe măsură ce arătătoarele de pe cadran (replică precisă a firmei podgoriei) înregistrează secundele.
Herr Thiessen e intrigat, iar după cina luată devreme, îşi pune pălăria şi mănuşile şi porneşte în direcţia pe care i-a indicat-o prietenul lui, podgoreanul. Nu e greu să se orienteze, căci mulţi dintre orăşeni au apucat-o într-acolo, iar odată ce ieşi din oraş şi ajungi pe câmp, circul nu mai poate fi ratat.
Străluceşte. Aceasta e prima impresie a domnului Thiessen despre Le Cirque des Rêves, văzut de la o jumătate de milă depărtare şi încă dinainte de a-i şti numele. Merge spre el în această seară
142
răcoroasă printr-o zonă rurală a Franţei precum fluturele atras de flacără.
Când Herr Thiessen ajunge în sfârşit la porţi, afară s-a adunat o mulţime impresionantă, şi chiar dacă nu i s-ar fi spus nimic despre el, şi-ar fi recunoscut ceasul imediat. Se află vizavi de ghereta pentru bilete, chiar dincolo de porţile mari din fier. E pe cale să bată
ora şapte, iar Herr Thiessen se dă un pas înapoi ca să-l urmărească, lăsând coada de la bilete să-i treacă prin faţă, exact în momentul în care jonglerul-arlechin scoate o a şaptea minge de nu se ştie unde, când coada dragonului tresaltă, iar ceasul bate de şapte ori, liniştit, abia făcându-se auzit peste zarva circului.
Herr Thiessen e mulţumit. Ceasul pare a fi în stare perfectă de funcţionare şi se vede că a fost bine îngrijit, deşi este ţinut afară în ploaie şi vânt. Se întreabă dacă are cumva nevoie de o vopsea mai rezistentă şi regretă că nu fost informat, încă de pe vremea când îl construia, că avea să fie folosit în exterior, deşi nu pare să fi suferit din cauza uzurii. Stă cu ochii pe el în timp ce s-a aşezat la rând, întrebându-se dacă n-ar trebui să ia legătura cu domnul Barris în această privinţă, dacă mai e valabilă adresa din Londra pe care o are notată în dosarele lui din München.
Când ajunge la gheretă, întinde vânzătoarei de bilete suma de franci afişată. E o femeie tânără într-o rochie lungă, neagră, cu mănuşi lungi, albe, arătând mai degrabă ca şi cum s-ar pregăti să
meargă la un spectacol de operă, decât ca o vânzătoare de bilete la circ. În timp ce ea scoate biletul o întreabă, mai întâi în franceză, apoi, văzând că nu-l înţelege, în engleză, dacă ştie cumva cui ar putea să se adreseze în legătură cu ceasul. Nu-i răspunde, dar ochii i se aprind când el se prezintă drept persoana care este responsabilă
de construcţia ceasului. Îi returnează banii odată cu biletul în pofida protestelor lui, iar după ce cotrobăie într-o cutiuţă, scoate o carte de vizită pe care i-o înmânează.
143
Herr Thiessen îi mulţumeşte, iese din rând şi se dă deoparte ca să
inspecteze cartea de vizită. E de cea mai bună calitate. Fond negru cu litere argintii în relief.
Le Cirque des Rêves
Chandresh Christophe Lefèvre, proprietar Pe spate e o adresă din Londra. Herr Thiessen o pune în buzunarul de la piept cu biletul şi francii pe care i-a economisit, apoi face primii paşi în circ.
Începe prin a se plimba pur şi simplu, explorând casa mai puţin obişnuită a ceasului Wunschtraum. Poate că din cauza lunilor pe care le-a petrecut absorbit de munca la ceas, circul i se pare familiar, plăcut. Schema coloristică, cercurile nesfârşite ale aleilor, ca mecanismul unui ceas. Herr Thiessen este uimit de cât de bine se potriveşte ceasul cu circul, şi cât de bine se potriveşte circul cu ceasul.
Intră doar într-o părticică din corturi în acea primă noapte, oprindu-se să-i vadă pe înghiţitorii de flăcări şi pe dansatorii cu săbii, degustând un foarte fin Eiswein 2 într-un cort semnalat drept vinărie, numai pentru vizitatori adulţi. Când se interesează de vin, barmanul (singura persoană din tot circul pe care Friedrick o întâlneşte şi care vorbeşte când cineva i se adresează, chiar dacă
foarte puţin) îl informează că este un vin canadian şi îi notează
numele podgoriei.
La ora la care Herr Thiessen părăseşte circul, mânat numai şi numai de oboseală, este complet ameţit. Se mai duce de două ori la circ înainte de a se întoarce la München şi de fiecare dată plăteşte bilet de intrare.
2 Soi de vin de înaltă calitate, obţinut din struguri îngheţaţi (n. tr.).
144
Ajuns acasă, îi scrie o scrisoare lui M. Lefèvre, mulţumindu-i pentru căminul mirific pe care i l-a oferit ceasului său, dar şi pentru experienţa circului în sine. Continuă lăudând pe larg măiestria întregului şi remarcă, din câte a înţeles el, că nu există criterii şi motive de stabilire a itinerarului, dar îşi exprimă speranţa că acesta va călători şi în Germania.
Peste câteva săptămâni primeşte o scrisoare din partea asistentului lui M. Lefèvre, care îi aduce la cunoştinţă că M. Lefèvre apreciază complimentele lui, mai ales că acestea vin de la un artist atât de talentat. Scrisoarea face un elogiu ceasului şi menţionează
că, în cazul în care ar apărea vreo problemă, se va lua imediat legătura cu el.
Scrisoarea nu menţionează nimic despre locul unde s-ar afla în acel moment circul sau despre venirea sa în Germania, spre marea dezamăgire a lui Herr Thiessen.
Se gândeşte frecvent la circ, adesea când lucrează, iar acest lucru începe să-i influenţeze munca. Multe din noile ceasuri sunt realizate în alb-negru, unele în dungi şi multe dintre ele cu scene de circ: acrobaţi minusculi, leoparzi albi miniaturali, o prezicătoare care întinde minuscule cărţi de tarot la fiecare oră.
Deşi se teme că nu reuşeşte nici pe departe să fie pe măsura circului cu aceste omagii sub formă de ceasuri.
145
Sub supraveghere
CAIRO, NOIEMBRIE 1890
În vreme ce gemenilor Murray li se permite să alerge mai mult sau mai puţin de capul lor prin toate ungherele locului numit spatele scenei – un spaţiu cam cât un conac, compus din cotloane şi coridoare unde artiştii circului îşi trăiesc vieţile când nu au spectacol –, în momentul în care doresc să iasă afară şi să exploreze circul propriu-zis în timpul orelor de spectacol, trebuie să aibă
întotdeauna un însoţitor. Protestează uneori cu glas tare, dar tatăl lor insistă ca aceste reguli să fie respectate cel puţin până când vor împlini opt ani.
Widget întreabă adesea dacă opt se socoteşte luându-i împreună, căci în acest caz îndeplinesc deja condiţiile.
