antrenamentul.
— Şi dacă le dai tot felul de recompense, adaugă Widget.
Recompensele sunt întotdeauna de mare ajutor.
— Ai văzut felinele mari? întreabă Poppet. Bailey clatină din cap.
O, ar trebui. Părinţii noştri fac spectacolul, cortul lor e acolo, zice ea şi arată într-o direcţie vagă spre dreapta.
— E la fel ca spectacolul nostru, doar că felinele sunt mai mari, spune Widget.
— Mult mai mari, completează fata. Pantere şi leoparzi de zăpadă. Sunt realmente dulci.
— Şi au cortul lor, adaugă Widget.
— Dar voi de ce nu aveţi un cort? vrea să ştie Bailey.
— Fiindcă nu avem neapărat nevoie de unul, spune Poppet. Nu putem face decât două, trei spectacole pe noapte şi nu avem nevoie decât de pisoi, cercuri, sfori şi câteva lucruri. Cine nu are neapărat nevoie de cort îşi face numărul unde e loc.
— Face parte din ambianţă, explică Widget. În felul ăsta vezi frânturi de circ fără să fii nevoit să alegi un cort în care să intri, umbli doar de colo-colo.
— Ceea ce e un lucru bun pentru oamenii nehotărâţi, remarcă
Bailey, zâmbind când Poppet şi Widget izbucnesc amândoi în râs.
Fiindcă trebuie să ştiţi că e greu să alegi un cort când ai atâtea la dispoziţie.
— Asta-i adevărat, recunoaşte Poppet.
Au ajuns la curtea cu rugul aprins. E destul de aglomerată, iar Bailey e în continuare uimit că nimeni nu le acordă atenţie, presupunând că sunt la fel ca orice alt grup de tineri spectatori care au venit pentru o seară la circ.
— Mi-e foame, se plânge Widget.
— Ţie ţi-e mereu foame, îi răspunde Poppet. Mergem să luăm ceva de mâncare?
229
— Da, zice fratele ei.
Poppet scoate limba la el.
— Întrebarea era pentru Bailey, spune ea. Mergem să luăm ceva de mâncare, Bailey?
— Desigur, spune Bailey.
Poppet şi Widget par să se înţeleagă mult mai bine decât s-au înţeles el şi Caroline vreodată, şi presupune că asta se datorează
vârstei apropiate. Se întreabă dacă sunt cumva gemeni, fiindcă
seamănă destul de mult, dar îşi zice că nu ar fi politicos să-i întrebe.
— Ai încercat chestiile cu scorţişoară? întreabă Poppet. Sunt destul de noi. Cum le spune, Widge?
— Formidabil-de-delicioasele-chestii-cu-scorţişoară? zice Widget, dând din umeri. Nu cred că toate chestiile noi au deja un nume.
— Nu le-am gustat, dar sună bine, spune Bailey.
— Sunt chiar bune, îl asigură Widget. Straturi de foitaj, scorţişoară şi zahăr rulate, răsucite şi acoperite cu o glazură de ciocolată.
— Uau! exclamă Bailey.
— Exact. Şi trebuie să luăm şi nişte cacao şi nişte şoareci de ciocolată.
— Am eu şoareci de ciocolată, îşi aminteşte Bailey scoţând punga din buzunar. I-am cumpărat mai devreme.
— A, gândeşti în avans. E bine să fii pregătit, spune Widget. Ai avut dreptate în privinţa lui, Poppet.
Bailey priveşte întrebător spre Poppet, dar aceasta se mulţumeşte să-i zâmbească.
— Eu şi Bailey mergem să luăm cacao, iar tu între timp te duci şi cumperi chestiile cu scorţişoară, da? întreabă ea, iar Widget dă din cap în semn de aprobare.
— Desigur. Ne întâlnim la rug? propune el.
Poppet dă din cap, iar Widget îşi duce mâna la pălărie salutându-230
i înainte de a se face nevăzut în mulţime.
Poppet şi Bailey continuă să dea ocol curţii. După câteva clipe de tăcere cordială, Bailey îşi face curaj să lanseze o întrebare, una pe care ştie sigur că nu va fi în stare să i-o adreseze după ce se vor întâlni din nou cu Widget.
