— Trebuie să ieși puțin în lume; îmi pare că n-ar fi de loc rău.
Allan se gândi vreme îndelungată la această chestiune după
plecarea lui Barry. A doua zi el îi spuse Hieraniei, că existau motive care-i cereau să lipsească pentru moment de acasă. La auzul acestui lucru, ea arătă o căință atât de blândă a ceea ce numea ea, egoismul ei de a-l ţine mereu lângă dânsa, încât Allan fu tentat să refuze libertatea pe care ea i-o oferea cu atâta bună voie. Îi spuse de teama sa de nechemați, iar ea-i făgădui, surâzând, să nu înfrunte lumina zilei în timpul lipsei sale. Ba mai mult, îi spuse că la plecare să
încuie cu cheia ușa șopronului.
A doua zi prin urmare, Billy fu rechiziționat spre a duce cabrioleta și pe stăpânul său la Glen Cairn. Allan îi salută pe cei pe care îi întâlni cu banalul salut de fiecare zi, ca și cum o lipsă de trei, patru luni nici nu merita osteneala să se vorbească despre ea. El irupse în biroul lui Richardson și-l invită pe omul legilor să calce propriile sale reguli și să-l întovărășească la club. Aici l-au găsit pe Mac Arthur care se ridică roșu ca focul de pe o sofa, dar fără să
pună vreo întrebare, prea fericit de a-l vedea pe Dundas reapărând la lumina zilei, pentru a se mai informa asupra cauzelor dispariției sale.
După câteva glume pe socoteala lui John Harvey Pook, care a socotit nimerit să facă de la amvon câteva aluzii, transparente la adresa lui Mac Arthur, acesta se așeză să joace un pichet cu Allan, în timp ce Rickardson îi critica vesel cu spirit caustic. Apoi, cum după
amiaza era pe sfârșite, s-au dus să facă o plimbare la terenul de tenis, unde Allan fu imediat acaparat de Doris Bryce, care l-a supus unui interogatoriu. Doris se măgulea că este energică și diplomată, astfel că încercă metodic să-l facă să vorbească. Dar Allan se măgulea și el, că e și mai energic și mai diplomat, astfel că în concluzie, Doris n-a obținut nimic spre a-și satisface curiozitatea; dar Allan era pus la zid 97
și fu obligat să făgăduiască, că va juca la un concurs de tenis, în sâmbăta următoare.
Allan se bucură de sosirea lui Barry, care trecu pe acolo în drum de la spital și profită de acest prilej pentru a pleca.
— Ce s-a întâmplat, Dick? Se citește pe faţa ta că te bucuri de ceva!
— Să mă ierte Dumnezeu Allan, aș trebui însă să fiu mai degrabă
rușinat și nu sunt. M-am făcut vinovat de proastă purtare în meserie.
Am riscat viața unei ființe omenești, cel puțin moralmente și l-am năucit pe bietul Walton. Ceea ce-i mai grav, e că n-aș putea să-i spun nimic lui Walton, chiar dacă mi-ar fi îngăduit.
— Văd că ți-ai făcut datoria pe ziua de azi, Dick. Cum de ai reușit toate acestea?
— Îţi amintești de discuția pe care am avut-o cu Hierania, ieri după amiază?
— Hm! Ei și? Îmi amintesc numai că discutai cu ea unul din neplăcutele tale subiecte medicale. Amănuntele îmi scăpau.
— Discutam acest subiect fiindcă aveam un caz la spital.
Caracterizat și foarte bine definit. Absolut disperat. Nici un tratament n-a fost vreodată eficace.
— Îmi amintesc mai ales, spuse Allan râzând, că Hierania te-a contrazis amabil și ţi-a spulberat toate argumentele... Dar ce-i cu cazul tău disperat?
— Iată. Mi-a dat un lichid oarecare și mi-a spus să-l injectez, garantându-mi că atâta vreme cât pacientul nu e mort, remediul va suprima boala în șase ore.
— Ei și?
— Iată Dundas: aici intervine reaua mea purtare profesională.
Bolnava este în serviciul lui Walton. Azi dimineață m-am strecurat în spital, am îndepărtat-o pe infirmieră și am injectat drogul.
Notează că n-am nici cea mai vagă idee despre natura produsului, 98
iar dacă bolnava ar fi murit, aș fi fost moralmente răspunzător de acest lucru. Dar mai gândește-te că în momentul în care i-am injectat lichidul era muribundă și că după toate aparențele, nu mai avea decât trei sau patru ore de trăit. Cu toate acestea ar fi un scandal al dracului, dacă s-ar afla.
Sosind astă seară la spital îl găsesc pe Walton nebun de uimire.
Femeia se ridicase din pat spre ora zece și acum jumătate oră când am părăsit-o, deși era încă foarte slabă, nu mai prezenta niciun semn al bolii. Walton nu știe dacă ne-am înșelat în privința diagnosticului (sunt absolut sigur că era just) s-au dacă s-a produs o minune. Ar vrea să facă o comunicare asupra cazului și în același timp se teme.
Înțelegi că dacă vorbește de o vindecare i se va cere să o repete, sau ceea ce este mai probabil, i se va spune că s-a înșelat asupra bolii.
Allan râse.
— E o poveste încurcată pentru Walton. Dar judecând după
rezultate, cred că nu ai păreri de rău.
Se opriseră la ușa casei lui Barry, iar Allan îi refuză invitația de a intra.
— Chiar așa Dun, nu-mi pare rău de nimic. Spune-i acelei făcătoare de minuni, că voi veni mâine s-o văd. Am să-i pun mii de întrebări. Sunt fericit că ai fost văzut din nou în lume. Pe mâine!
Allan se reîntoarse la club de unde cu Billy la cabrioletă, porni în goană spre locuința sa, fericit că a tăiat scurt pentru moment toate bârfelile.
99
Capitolul XXI
— Prin urmare femeia trăiește, spuse Hierania. Nu este nicio minune, Dick. Viața voastră de toate zilele cuprinde multe lucruri, care ar fi fost socotite minuni acum o sută de ani și cărora astăzi abia de le mai dați atenție. Știința voastră medicală este în ajunul marilor descoperiri, pe care nu le veți realiza însă fără ajutorul lunetei lui Maxi.
— Avem razele X, spuse timid Barry. E un început!
— Nu este deloc același lucru și ai constat-o singur, doctore!
