Razele voastre X nu vă lasă să vedeți, și aceasta foarte vag, conturul organelor din interiorul corpului; cu luneta lui Maxi vedeți chiar organele în toate amănuntele lor, ca un preparat pentru microscop.
Lăsând de o parte razele X, noi ne aflam în același punct ca și voi, atunci când a apărut luneta lui Maxi, care determină un mare salt înainte în fiziologie și medicină.
— În cazul acesta Maxi a fost cel de al doilea om mare al vostru?
întrebă Allan.
— Da, și după părerea mea cel mai mare dintre toți trei. Și-a consacrat viața unei singure opere și a reușit. La început a fost socotit nebun. Știa că organismul emite raze invizibile pentru ochiul omenesc. Luneta sa este în realitate un ochi artificial, care prinde aceste raze și le transmite direct creierului. I-au trebuit douăzeci și opt de ani de muncă pentru a realiza aparatul. Nimeni nu credea în el. Era batjocorit pretutindeni, luat în derâdere, dar nu s-a clintit niciodată. Absolut singur, fără ajutorul vreunei mâini prietene a 100
dobândit victoria. Gloria i-a fost hărăzită încă în viață fiind și și-a suportat triumful cu tot atâta simplitate, ca și fața lui cealaltă. A respins cu un surâs toate onorurile care i se ofereau. „Nu doresc decât odihna pe care mi-am câștigat-o cu opera mea”, răspunse el atunci când se insista ca să-și fixeze răsplata.
— N-avea nevoie de un monument, Hierania, o întrerupse Barry.
Ea dădu din cap.
— Exact! Atâta timp cât opera lui există. Gândiți-vă la rezultate.
Până în epoca invenției sale media vieții omenești era de 48 de ani.
Mai puțin de două sute de ani după aceea, media depășea o sută
douăzeci de ani cu un maximum de o sută șaizeci de ani. Iar un om de o sută de ani, departe de a fi o ruină tremurătoare, își păstra din punct de vedere mintal și fizic toată vigoarea unui om de patruzeci de ani, dinaintea invenției lui Maxi. Fără această invenție opera lui Eukary ar fi fost imposibilă.
— Ah! prin urmare Eukary este cel de al treilea personagiu din trinitatea voastră, spuse Barry.
— Da, continuă Hierania. A trăit la două sute de ani după
bătrânul medic. (Adresându-se lui Allan): era unul dintre acei oameni pe care natura îi „naște” odată la o mie de ani, așa cum a fost Napoleon al vostru. A guvernat neînduplecat și murind a lăsat o lume nouă și o religie nouă: religia umanității care avea să vină!
— Cum a devenit însă stăpânul globului pământesc? întrebă
Barry.
— Toate acestea nu s-au întâmplat într-o zi, iar vreme de treizeci de ani omenirea n-a știut de existența lui Eukary. În răstimpul acestor treizeci de ani a lucrat în liniște în vederea planului său formidabil. Astăzi pare de necrezut, că ceea ce s-a numit „marele complot” a putut fi pregătit în secret, dar așa a fost.
— O societate secretă, spuse Allan.
— Exact! recunoscu și Hierania. Iar membrii ei reprezentau toate 101
neamurile și toate religiile de pe pământ, fără niciun trădător.
Trebuie să înțelegeți că atunci când Eukary a dat marea lovitură, condițiile de viață erau diferite de acelea pe care le cunoașteți astăzi.
Războiul încetase și odată cu el nevoia de a ține armate. Fiecare confederație nu întreținea decât o mică forță armată, mai de grabă
decorativă. Printre conspiratori se aflau cele mai luminate minți ale secolului, iar aceștia au inventat o armă care a făcut mișcarea de neînvins. Într-o noapte, corpurile conducătoare ale confederațiilor au fost dizolvate și înlocuite printr-o nouă administrație.
— Fără nici-o o rezistență? întrebă Barry.
Hierania ridică umerii.
— Eukary nu era omul care să îngăduie sentimentelor să stea în calea planurilor sale și cum micile miliții ar fi putut să fie întrebuințate ca nucleele unei rezistențe organizate, a început prin a le extermina până la ultimul om.
— Se pare că Eukary l-a luat pe Odi drept exemplu, comentă
Dick.
— Ce face? strigă Barry înfuriat. Dar Eukary era un scelerat mai rău decât Odi!
Hierania îl privi gânditoare.
— Dick, profesiunea ta te-a făcut prea sentimental. În cele din urmă voi crede că plângi pentru fiecare tumoare pe care trebuie s-o tai.
Dick surâse în pofida furiei sale.
— N-are nicio legătură una cu alta, Hierania, spuse el. Eu vreau să salvez viața nu s-o distrug.
Ea dădu din cap.
— Orizontul vostru este prea strâmt. La ce bun să salvezi viața unei ființe care n-o merită? La ce bun viața fără civilizație? Indivizii care au fost distruși de Eukary nu erau decât o tumoare primejdioasă pentru civilizație.
102
— Dar rezultatul? întrebă Allan.
— Eficacitatea operei lui Eukary s-a dovedit curând, iar modelul umanității s-a ridicat pe culmi, care au depășit chiar și prevederile fondatorului mișcării. Procentul de degenerați a scăzut încetul cu încetul, iar sentimentul că este o rușine să dai naștere unui copil socotit ca inapt, se generaliză. Din acest sentiment a luat ființă cultul Omenirii care avea să vină. Legea eredității lui Eukary a devenit religia lumii.
103
