În aceeași clipă se auzi claxonul unui automobil.
— Iată-l și pe Hector. Aduce încă un invitat; ghici pe cine?
— Sunt prea leneș și prea mulțumit de a mă afla aici spre a mai 10
face acest efort.
Când se auzi zgomot pe aleea grădinii, cei doi se ridicară. Bryce intră, îl salută prietenește pe Allan și apoi se întoarse spre Mariana Seymour, care-l întovărășea.
— Dundas, am adus pe cineva care îți va fi totodată judecător, juriu și forță executivă. Aflu că ești vinovat de trădare, dezertare și alte crime de același calibru. Circulă zvonul că ai fost mituit de clubul celor din Ronga să nu joci ieri.
Allan strânse mâna călduță și voinică pe care i-o întindea tânăra fată.
— Miss Seymour, am și fost executat de doamna Doris; nu mă
puteți pedepsi de două ori pentru aceeași crimă.
Tânăra fată surâse așezându-se pe scaunul pe care îl oferi Allan.
— Nu știu chestia asta. Fii sigur că ai fost condamnat de douăzeci de ori, dacă am fi mâncat bătaie ieri. Din fericire ne-am descurcat și fără dumneata. Ai de spus ceva în apărare?
— Nimic altceva decât moștenirea Evei: munca!
Rămași pentru o vreme singuri, Dundas și Bryce începură să
discute despre politică și despre noutățile care circulau prin oraș, trecând apoi pe nesimțite la chestiuni privitoare la vii și la recoltă.
— Dar cu adăpătoarea cum stai? întrebă pe neașteptate Bryce.
Dundas se aștepta la această întrebare și prefăcându-se indiferent, răspunse că dăduse de o stâncă și că renunțase la lucru.
— Am construit pe locul acela un șopron pentru fân, continuă el.
Am fost atât de ocupat cu treaba asta încât am uitat să vin ieri în oraș.
Bryce clătină capul.
Vocea lui Doris întrerupse discuția.
— Hector, Allan, dacă vreți să nu rămâneți flămânzi, veniți la masă.
După masă, pe când își fumau amândoi, unul pipa, iar celălalt 11
țigara, Allan puse întrebarea care-l frământa:
— N-ai putea să-mi spui Hector, dacă a existat vreodată la Cootamundra vreo construcție mai mare, sau dacă s-a început măcar lucrări în această direcție?
Bryce rămase câtăva vreme pe gânduri.
— Drept să-ți spun nu prea știu de așa ceva. Locuința ta a fost la începutul începuturilor un post avansat al companiei de la Glen Cairn. Cameron, primul proprietar, construise la început o cabană, iar succesorul său a mărit-o plantând via. Cunosc Cootamundra de vreo patruzeci de ani și sunt sigur că în afara construcției pe care o știi n-a mai existat vreodată alta.
Conform dorinței soției sale, Bryce reveni din garaj și anunță o pană cu totul fictivă a automobilului, ceea ce făcu să-i revină lui Allan îndatorirea de a o conduce acasă pe Mariana. Era aproape ora zece când Allan îl aduse pe Billy care necheza în fața porții lui Bryce; Mariana își luă în grabă rămas bun, căci Billy nu putea sta locului pe patru picioare nici două secunde.
12
Capitolul IV
Pe marea șosea albă care se strecura printre vii și casele ascunse în fundul grădinilor, Mariana și Allan erau trași de Billy în cabrioleta ușoară.
În seara aceasta, având în vedere povara prețioasă pe care o purta, Allan conducea cu extremă prudență.
Părăsiseră drumul mare, iar potcoavele lui Billy scoteau acum un sunet surd în praful potecii care șerpuia printre arborii pădurii.
Luna răspândea pe drum pete de lumină și umbră, iar în profunda liniște a nopții ei înaintau ca într-un peisaj de vis.
Allan își privi tovarășa. Nu-i păruse niciodată atât de frumoasă și de îmbietoare.
Allan apucă hățurile cu mâna dreaptă și-și puse stânga pe mâna fină a tinerii fete. Ea schiță un gest de retragere, după care se lăsă
însă în voia soartei. Privirile lor se întâlniră o clipă și-și spuseră
secretul.
— Mariano, dragă Mariano, murmură el.
Pe buze îi stăteau cuvinte minunate, dar soarta voi ca ele să nu fie spuse niciodată.
Uitând de toate în afară de fata care sta alături de el, Allan slăbise strânsoarea frâului, iar calul speriat de trecerea unui iepure porni ca un trăsnet. Hățurile îi scăpară o clipă din mâini. Le apucă deîndată, dar era prea târziu. Sprijinindu-se cu picioarele în tăblia cabrioletei Allan trăgea cu toată puterea de hățuri. Știa însă că atunci când pornește Billy este foarte greu să-l mai stăpânești. Nu se gândea 13
