Se încruntă niţel, apoi spuse:
— Ai fi crezut că nu-s om de treabă. Pe dracu, nu-mi venea să-ţi fac una ca asta.
Mă conduse până în apartament.
— Am încercat să te chem la telefon, dar n-a răspuns nimeni. Am aflat şi numărul: Waverly 9-8765.
— Cum naiba?
— Ehei! Ştiu eu să obţin informaţii de felul ăsta.
Omul râse.
— E un telefon public la capătul coridorului. Poţi să suni în general, dacă nu cumva e cineva în cabină. Intendenta blocului are locuinţa chiar alături şi e fată bună. Dacă e sculată şi-i acasă, răspunde şi cheamă pe cine trebuie. Dacă
doarme, îl lasă să sune.
— Ce-ai fi făcut aseară dacă puneai mâna pe mine?
— Ţi-aş fi făcut cu pumnul un mic masaj pe faţă. Poate că
i-aş fi modificat niţel conturul. Desigur, asta depinde dacă te arătai sau nu înţelegător.
— Şi azi-dimineaţă ce-ai de gând să faci?
— Am să-ţi dau o cafea. Nu vrei? Am citit ziarele în pat şi-acum mi-e o foame de lup.
— Am mâncat de trei ori până acum şi-am mai băut şi două cafele pe deasupra.
— Atunci stai aici şi simte-te ca acasă. Trebuie să cer autorizaţie, ca să te las să pleci. Pari însă băiat de treabă.
— Despre ce era vorba aseară?
— Parcă nu ştii?
— Nu, nu ştiu.
Ar fi cazul să ştii.
Se mişcă prin cameră cu agilitate. Puse la foc o cană de 164
cafea, îşi băgă capul pe uşa dormitorului şi strigă:
— Hei, scumpo!
O voce somnoroasă de femeie îi răspunse:
— Cine-i?
— N-ai să ghiceşti niciodată. Fă-te frumoasă şi vino aici.
Am auzit zgomot de paşi. Uşa dormitorului se deschise şi în prag apăru o roşcată nostimă. Era îmbrăcată cu un halat de baie, aparţinând pesemne lui Lowry. Mânecile erau răsucite cu vreo douăzeci de centimetri. Halatul era înfăşurat în jurul ei aproape de două ori, şi atârna până la pământ.
Asta o făcea să pară neobişnuit de mică.
— Ia uită-te la el, o lămuri Lowry. Ăsta-i tipul care a şters-o atât de repede aseară, şi pe care l-am pierdut printre vagoane.
— Asta-i tare. Şi acuma vine aici?
— Vezi bine.
— Ce vrea?
— Să mă ia dracu dacă ştiu. Spală-te pe dinţi, iubito, şi limpezeşte-ţi ochii. Vom lua micul dejun şi vom sta de vorbă.
— O.K.! zise fata trântind uşa.
Imediat după aceea am auzit apa curgând în baie.
— Fată bună, zise Lowry.
— Într-adevăr.
— Stai, că n-ai văzut-o bine. Aşteaptă să-şi scoată halatul.
Are şi-o fire blândă. O drăcoaică drăguţă. Nici că se poate mai drăguţă. Cum preferi ouăle?
— Mulţumesc, am luat până acum trei dejunuri.
