— Îmi închipui.
Îşi aranjă puloverul, îmi surprinse privirea şi zâmbi din nou.
— Cum e afară?
— Plăcut.
— Soare?
— Nici urmă de nor.
— O să fie cald?
— N-aş crede.
— Ia uită-te la masa asta, zise ea arătându-mi o masă
frumoasă, bine lustruită, care părea deplasată în acest apartament, nu-i aşa că-i grozavă?
— Da, într-adevăr!
— Mi-a dăruit-o Sam de ziua mea. E lemn de mirt din Oregon. Pariez că n-ai văzut ceva mai frumos.
— Niciodată.
Fata aşeză o pătură pe masă, deasupra căreia întinse faţa de masă.
167
— Eşti invitatul nostru, explică cu un surâs pe buze. Ai să
iei dejunul cu noi la masa asta…
— Cu plăcere, dar am mâncat…
— Ştiu, ai să bei totuşi o cafea cu noi.
O urmăream din ochi. Era o bucăţică bine făcută şi o ştia prea bine. Îi plăcea să fie admirată.
— Prin urmare, ai căpătat ce-ai vrut?
— Îhî!
— Ai fost tare isteţ. L-a apucat un râs pe Sam… când a înţeles cum l-ai dus.
Mai întoarse o dată şunca în tigaie.
— Cum vrei ouăle?
— Nu, mulţumesc, nu vreau. Nu mai pot să pun nimic în gură.
— Ce-ar fi să aflăm ultimele ştiri? întrebă roşcata.
— Pot să-ţi dau un ziar de dimineaţă şi…
— Pfui! E prea multă bătaie de cap să citeşti. Hai să le ascultăm.
Traversă camera şi deschise radioul, probabil pe la începutul unei emisiuni.
— Am să-l pun mai tare, ca s-audă şi Sam din dormitor, explică ea întorcând butonul.
Crainicul, care tocmai terminase eu ştirile externe, făcu câteva comentarii asupra problemelor muncitoreşti curente şi se lansă în ştirile locale.
Aparatul era mic, dar avea o recepţie bună şi vocea crainicului suna clar:
„Transmitem ultimul buletin cu privire la asasinarea Lucillei Hollister, care a fost strangulată aseară de un maniac sexual. Este un elogiu la adresa sergentului Frank Sellers de la Brigada Criminală.
Detectivul Sellers, bazându-se pe o presupunere, a controlat activitatea unui detectiv particular, despre care ştia că se ocupase de un caz faţă de care Lucille Hollister manifestase un interes misterios.
168
Acum câteva minute, poliţia a putut să comunice cu certitudine că criminalul căutat nu este altul decât detectivul particular cu numele de Donald Lam, care împreună cu asociata sa, B. Cool, lucrează ca detectivi particulari la firma Cool şi Lam. În primul rând, sora victimei a identificat fără
niciun dubiu fotografia lui Donald Lam, ca aparţinând persoanei pe care a văzut-o aseară în propriul său dormitor, imediat după săvârşirea crimei. În al doilea rând, s-a stabilit că amprentele digitale lăsate pe învelitoarea de celofan a cărţii pe care o citise individul aparţin aceluiaşi Donald Lam.
Mai mult decât atât, proprietăreasa unui motel de la marginea oraşului a identificat-o pe moartă ca fiind tânără
care venise la motel împreună cu Donald Lam. Acesta se înscrisese sub numele de Dover Fulton cu soţia şi închiriase o cameră.
