— Un coniac dublu, zise Sellers, sprijinindu-şi capul de speteaza canapelei.
Faţa i se făcu albă şi ochii se închiseră. Gura i se strâmbase de durere.
M-am strecurat din boxă şi am făcut câţiva paşi, când deodată Sellers deschise ochii şi se îndreptă brusc.
— Stai, nu tu! Să meargă Bertha. Tu rămâi aici.
219
De undeva se auzi un ţipăt de femeie, un ţipăt ciudat şi înăbuşit, care părea că vine din spatele barului.
M-am repezit într-acolo. Barmanul mă opri.
— N-aveţi voie să intraţi aici.
Am zărit o uşă deschisă şi nişte trepte şi m-am năpustit.
Barmanul întinse mâna şi-mi apucă haina. I-am tras un picior în genunchi şi, când îmi dădu drumul, m-am repezit pe scară în jos. Barmanul avu suficientă prezenţă de spirit şi trânti uşa în urma mea, ca să nu ajungă până la bar niciun zgomot venit de jos.
M-am pomenit într-o magazie situată la subsol. De jur împrejur erau rafturi cu sticle de vin şi lăzi cu diferite băuturi, dar nici urmă de Claire Bushnell.
Patronul cocteil-barului se furişa tocmai pe o uşă situată
la capătul cel mai îndepărtat al încăperii. Când mă văzu, faţa i se crispă de mânie.
— Dumneata ce doreşti?
— Unde-i fata care a ţipat?
— Nu ştiu. A fugit sus. Aici nu se intră. Ieşi afară!
— Dar dumneata unde te duci? l-am întrebat eu.
Auzind un zgomot venind de sus, din capul scărilor, patronul se întoarse spre mine şi-mi spuse.
— Consider că sunt victima unui atac şi am de gând să mă
apăr.
Mâna îi lunecă sub haină, dar eu apucasem o sticlă de şampanie şi am aruncat-o cu toată puterea în el. Sticla nu-l nimeri, dar se sparse de perete inundându-i faţa cu şampanie şi făcându-l să clipească.
Mâna lui dreaptă mai era în interiorul hainei, în timp ce cu stânga îşi ştergea furios ochii.
M-am năpustit asupra lui. În spatele meu o uşă fu trântită
cu putere şi paşi grei răsunară pe trepte.
Deodată, patronul se răzgândi şi scoase mâna dreaptă de sub haină.
Sellers şi Bertha Cool năvăliră înăuntru.
220
— Ce dracu’ se petrece aici? întrebă sergentul palid ca moartea.
— Unde-i femeia? am întrebat.
— A urcat scările, răspunse patronul.
Claire apăru de după o ladă cu sticle. Era prăfuită şi plină
de pânze de păianjen, dar îşi păstrase sângele rece.
— Prostii! spuse ea furioasă. Voiam să ştiu unde se duce.
Am fugit înapoi pe scări când a vrut să mă atace şi apoi, când a coborât, m-am furişat din nou aici şi m-am ascuns după o ladă.
— Hei, dar ce se petrece aici? întrebă patronul. Am să
protestez la poliţie. Bine că n-am scos pistolul. Crezusem că
e un atac armat. Eram gata să mă apăr. Domnule sergent, o să răspunzi de toate astea.
Sellers părea încordat ca un alergător olimpic care-şi concentrează toate eforturile înainte de linia de sosire. Se îndreptă încet spre mine:
— Lam, mie-mi ajunge…
M-am răsucit în loc, am plonjat pe sub braţul patronului şi m-am repezit spre uşa deschisă.
