Sellers o apucă pe Bertha încercând s-o ridice, dar ea îl împinse atât de tare, încât el îşi pierdu echilibrul şi se clătină
un moment încercând să şi-l recapete.
În prag stătea Susie Irwin, posomorâtă şi gravă, cu un revolver strălucitor în mână.
— Mâinile sus, toată lumea! porunci ea.
Sensul sinistru ai cuvintelor rostite pătrunse ca un pumnal în mintea fiecăruia dintre noi.
208
— Asta se referă şi la dumneata, copoiule! Sus mâinile!
Sellers se întoarse prea repede, şi Susie Irwin apăsă pe trăgaci. Camera se umplu de zgomot iar Sellers, complet ameţit, se uita la mâna sa dreaptă din care sângele curgea şiroaie.
Ne dădurăm cu toţii seama de situaţia gravă în care ne găseam. Cu Susie nu era de glumit.
Amelia Jasper făcea eforturi să se ridice.
— Haide, vino, Amelia, comandă Susie.
Şi Amelia o luă la fugă, sărind într-un picior. Se vedea că
fiecare pas îi provoca dureri puternice.
Sellers încercă în zadar să-şi scoată cu stânga pistolul.
Atunci Bertha Cool se scutură şi se năpusti pe coridor ca un tanc pornind la atac.
Susie Irwin se opri în faţa uşii de la intrare şi ochi. Am întins piciorul şi i-am pus piedică Berthei. Asociata mea se prăbuşi cu un bubuit care zgudui întreaga casă, Susie apăsă
pe trăgaci şi glonţul trecu vâjâind prin aer, chiar în regiunea unde cu câteva clipe înainte se aflase pieptul opulent al Berthei.
Uşa de la intrare se închise cu zgomot. Apoi se auzi zgomot de motor.
— Scoate pistolul din teacă şi pune-mi-l în mâna stângă, urlă sergentul către Bertha.
Claire Bushnell se repezi şi-i dădu ea revolverul. Sellers, cu arma în mână, se năpusti spre uşă în clipa când automobilul său cotea în viteză pe după colţ.
Rămase în prag înjurând, ameţit şi furios. Apoi se întoarse spre mine.
— Tu eşti vinovat de toate astea. Am să ajung de râsul lumii…
— Taci din gură, m-am răstit la el. Scoate-mi cătuşele şi dă
alarma. Eşti la un pas de avansare, dar eşti prea tâmpit ca să
înţelegi!
209
CAPITOLUL 15.
UN NĂTĂRĂU DE PROFESIE
Frank mă fulgeră din ochi şi-şi înfăşură cu stângăcie batista în jurul încheieturii mâinii drepte, strângând-o cât putea mai tare ca să oprească hemoragia.
— Asta-i răsplata mea că te-am ascultat, spuse el furios.
— Care adică?
— O muiere m-a luat prin surprindere şi a şters-o cu maşina poliţiei. Sunt demn de admirat.
— Ia vezi, Bertha, dacă nu găseşti un prosop ca să-i bandajăm braţul, am zis eu făcând un semn Berthei.
— Nu te ocupa de mine. Am eu grijă. Cheamă un taxi, Bertha, şi să mergem la poliţie. Fir-ar al dracului, am să
ajung de râsul întregului departament. Să tragă în mine o femeie!
— Bertha, caută un prosop de baie, am insistat.
— Un prosop de baie? N-are nevoie de aşa ceva. E bine cum s-a legat el. Batista ajunge. O să oprească sângerarea şi…
— Văd că trebuie să silabisesc ca să înţelegi. Du-te de caută prosopul de baie cu marca motelului Kozy Dell.
— De ce naiba nu spui aşa de la început?
— Îţi spun acum.
