victima şi-a pus mâinile pe faţa mea dovedeşte că ştia ce se întâmplase. Mă urmărea de afară, pe fereastră.
— Şi fata aceea chiar ţi-a pus mâinile pe faţă?
212
— Da.
Se vedea că Sellers îşi frământa creierii.
— Acum e clar că Amelia Jasper a fost la motelul Kozy Dell. O şantaja pe Minerva Carlton, care intrase la apă.
Cineva cunoştea despre Minerva lucruri pe care ea nu voia să
le afle soţul ei, şi atunci a încercat o substituire şi l-a chemat pe Dover Fulton să joace rolul soţului.
— Mi-ai mai vorbit de toate astea.
— Treaba însă s-a complicat, am continuat eu. Probabil că
Dover Fulton îşi scosese pistolul. Ambele femei se aflau acolo.
Una din ele s-a năpustit asupra lui, iar Amelia Jasper s-a întors. Susie, servanta cu mutra acră, pesemne că i-a dat lui Fulton cu ceva în cap. Acesta a apăsat pe trăgaci şi glonţul a pătruns în coapsa doamnei Jasper. Minerva Carlton a luat-o la fugă şi atunci Susie a tras nimerind-o drept în ceafă.
Treaba se încurcase şi nu mai puteau să dea înapoi. L-au omorât şi pe Dover Fulton şi s-au gândit să aranjeze lucrurile ca să aibă aspectul unei sinucideri în doi. Era totuşi nevoie să explice şi al treilea foc. Până la urmă au mai tras un glonţ
în valiză, care stătea deschisă pe jos. Probabil că bluza fusese trântită pe valiză. Minerva Carlton scosese suficiente haine ca să pară că se găseşte în intimitate cu soţul ei. Amelia Jasper a luat prosopul de baie şi l-a înfăşurat în jurul rănii ca să oprească sângele. Apoi, înainte: de a închide valiza, a făcut ghem bluza aruncată peste celelalte haine şi a vârât-o înăuntru, închizând capacul. Cele două femei au ieşit apoi din motel cu valiza, au mers vreun kilometru de-a lungul şoselei şi au tras un foc în valiză. Apoi au scos un tub din revolver ca să pară că Dover Fulton purta pistolul cu un tub gol şi s-au întors la motel. Au aşezat frumos valiza la locul ei, au încuiat uşa pe dinăuntru şi s-au furişat afară pe fereastră.
Sellers părea ostenit.
— M-am plictisit până peste cap de teoriile tale care nu se bazează pe nimic, zise el.
213
— Dar nu sunt teorii. Aşa s-a întâmplat hi realitate. Îţi spun ceea ce intenţionez să comunic şi presei.
— Comunică şi du-te dracului!
— Mergi pe un drum greşit. În loc să rezolvi asasinarea Lucillei Hollister, ai încurcat iţele, ai îngăduit unei femei să te împuşte în mână şi să-ţi fure automobilul. Asta desigur e-o să te facă să apari ca un nătărău de profesie. Când ai să fii fotografiat de reporteri, poţi sa şi întrezăreşti titluri: O
FEMEIE SUSPECTATĂ DE CRIMĂ TRAGE ÎNTR-UN
POLIŢIST, ÎI FURA MAŞINA ŞI DISPARE.
Frank Sellers căzu pe gânduri. Îşi închipui cum o să apară
toată povestea pe paginile ziarelor şi ideea îi displăcu total.
— Ai intrat până peste cap în încurcătură şi n-ai altă
soluţie decât să lămureşti lucrurile. Vino cu mine şi într-o jumătate de oră…
— Bine, zise el cu greu, de acord. Sunt convins că ai în buzunar vreun alt plan aiurit. Să auzim despre ce-i vorba, te ascult.
— Scoate-mi cătuşele şi…
— Nici nu mă gândesc!
— Hai să ne punem mintea la contribuţie! Acest Tom Durham are un amestec aici. E lucra sigur, pentru că
Minerva Carlton voise să capete despre el unele informaţii.
Cred că el era omul de legătură. Ştim că Amelia Jasper şi servanta ei Susie sunt implicate în şantaj şi chiar în crimă.
Vor încerca s-o şteargă, dar înainte îl vor căuta pe Tom Durham, care e în aceeaşi barcă. Şi dacă nu greşesc, femeile o să-l înveţe pe Durham ce să spună. După ce acesta îşi va depăna povestea învăţată, femeile îşi vor modifica depoziţiile, vor adopta o teorie comună şi vor apela la mărinimia vreunui juriu. Vor căuta ca Durham să fie condamnat pentru omor cu premeditare.
— Nu faci decât să vorbeşti. Unde naiba o fi taxiul?
S-ar zice că taxiul aşteptase tocmai aceste cuvinte, fiindcă
abia le rosti Sellers, că în stradă se şi auzi claxonând.
214
Sergentul se ridică cu greu în picioare.
— OK., mergem cu toţii, zise el, apucându-mă tare de braţ
cu mâna sănătoasă. Dă-i drumul! Deştept mai eşti!
