210
— Chemaţi-mi un taxi, se răsti Sellers. Oh, văd că trebuie s-o fac singur.
Merse până la telefon, ridică receptorul din furcă, îl aşeză
pe masă şi formă numărul cu mâna stângă. Apoi duse receptorul la ureche.
— Alo, aici e sergentul Frank Sellers. Sunt pe strada Korreander la nr. 226 şi am nevoie urgent de un taxi.
Trimiteţi-l imediat!
Aşteptă un moment confirmarea, mârâi şi puse receptorul la loc cu zgomot.
Bertha umbla prin casă trântind uşile în urma ei. Claire Bushnell, speriată şi înduioşată, se tot învârtea în jurul sergentului.
— Pot să văd ce aveţi la mână?
— Din fericire, cred că oasele au scăpat neatinse, în afara degetului mare care e făcut harcea-parcea. Pentru asta o să
trageţi voi consecinţele. Tu şi cui Bertha, spuse Sellers întorcându-se spre mine. Bertha m-a făcut să-mi pierd echilibrul şi de aceea…
— Cred că Bertha ţi-a salvat viaţa, l-am întrerupt eu.
Îmi aruncă o privire de parcă era gata să mă muşte.
Paşii Berthei răsunară grăbiţi pe coridor. Apăru triumfătoare, cu un prosop de baie pătat de sânge. Numele motelului Kozy Dell se vedea clar, brodat cu aţă roşie.
— Ia te uită, iubitule! L-am găsit în baie, într-un coş cu rufe murdare. Femeia n-avea nicio grijă. L-a aruncat pur şi simplu printre rufe murdare.
— Era sigură că n-o să-l caute nimeni. Înveleşte-l în hârtie, Bertha, dar mai întâi ia un stilou şi pune-ţi iniţialele într-un colţ, ca să poţi dovedi că tu l-ai găsit.
— Nu te agita. Dacă există ceva dovezi, mă ocup eu de ele, spuse Sellers.
— Nu vrem să pătăm prosopul cu alt sânge. Nu vezi că
mâna îţi sângerează? Sângele de pe prosop o să ne servească
drept probă.
211
— Uite ce e, Donald, se răsti Sellers din nou, nu se mai prinde. Vii cu mine la poliţie şi ai să fii închis. Ar fi trebuit s-o fac de la bun început! Pe urmă am să mă socotesc eu cu cele două muieri!
— Sigur, ziariştii or să năvălească pe tine ca muştele. Vor dori să ştie toată povestea şi mai ales cum de s-a tras în tine.
— OK. Am să le spun.
— Bertha ţi-a salvat viaţa. Te-a dat la o parte din calea glonţului.
— Ce tot îndrugi?
— Zic că Bertha ţi-a salvat viaţa. Şi dacă crezi că asta o să
arate frumos pe paginile ziarelor…
— Bertha nu mi-a salvat viaţa, urlă el, în schimb m-a îmbrâncit şi mi-am pierdut echilibrul în timp ce individa aia cu mutra împietrită a tras în mine. Să ştii, Bertha. dacă mai pui vreodată mâna pe mine, n-am să ţin seama că eşti femeie şi-am să-ţi mut falca din loc.
— Nu te sfătuiesc să încerci, îl ameninţă Bertha, şi nici nu cred că te-ai încumeta.
— Bine, Frank, dacă vrei să faci pe grozavul, atunci să
punem cărţile pe masă. Dacă te duci acum la poliţie, ai să
dai de bucluc. M-ai arestat, dar nu poţi să mă reţii.
— Asta o crezi tu!
— Poate că un timp oarecare o să mă poţi reţine, însă în prezent există dovezi suficiente pentru ca un avocat să mă
scoată basma curată.
— Nu-s de acord, zise Sellers. Ai descoperit că Amelia Jasper avea o gaură în coapsă… ei şi?
— O.K., nu poţi încă s-o acuzi. Dar acum nu mă mai poţi acuza nici pe mine.
— Crezi tu că nu pot!
— Nu, Frank, nu mai poţi. Faptul că Amelia a povestit că
