Sergentul Sellers declină cu modestie meritul de a fi făcut această descoperire neobişnuită. Ideea, afirmă el, i-a venit atunci când a constatat că semnalmentele victimei se potriveau aproape întru totul cu descrierea pe care a făcut-o proprietăreasa motelului fetei ce se înregistrase sub numele de doamna Dover Fulton. Ştiind că tânără avusese de-a face cu detectivul respectiv, sergentul Sellers s-a repezit la motel şi a dus-o la morgă pe proprietăreasă. Aceasta a identificat cu certitudine cadavrul. Atunci Sellers s-a adresat Rosalindei Hart, sora victimei, pentru a controla dacă nu cumva Donald Lam era intrusul pe care-l găsise aşteptând în dormitor.
Comentând mobilul crimei, sergentul Sellers a declarat astăzi că Lam se dovedise întotdeauna excepţional de inteligent, dar îl bănuise că n-ar fi fost cu totul normal.
Asociata sa a arătat, la rândul ei, că, deşi femeile păreau să-l placă pe Lam şi-i făceau mereu avansuri, acesta rămânea indiferent şi rece.
Poliţia n-a pregătit încă semnalmentele lui pentru a fi radiodifuzate, dar peste o oră, în următoarea noastră
emisiune, vom sprijini poliţia dând o descriere detaliată a 169
suspectului. Între timp poliţia a alarmat prin radio toate patrulele auto şi păzeşte ieşirile din oraş. Sellers e convins că
Lam va fi prins în următoarele câteva ore. Totuşi anunţă
crainicul cu o voce gravă – citez cuvintele sergentului: „E
limpede că omul a ajuns la disperare şi, dacă nu e luat prin surprindere şi înconjurat de o forţă mare, s-ar putea să
opună rezistenţă în momentul arestării.”
Crainicul trecu la un alt subiect. Roşcata se duse calm până la aparatul de radio şi-l închise.
Sam Lowry ieşi din baie ştergând cu prosopul săpunul de bărbierit de pe faţă.
— Ce să zic, asta-i bună! zise el.
Am aprins o ţigară.
— Ce facem? se interesă roşcata.
— Ai revolver? mă întrebă Sam.
— Nu.
— Ai comis crima?
— Nu.
— Atunci, cum de ţi-ai lăsat acolo amprentele?
— Am să explic asta la momentul potrivit.
— Fir-ar a dracului de treabă, acum e momentul potrivit.
Se plasă între mine şi uşă.
— Sam Lowry, ţipă ascuţit fata, nu mă lăsa descoperită!
Unde ţi-e pistolul?
— N-am nevoie, zise el.
Am continuat să pufăi din ţigară.
— Mă duc să telefonez la poliţie, spuse fata.
— Stai, scumpo, stai puţin. Vino-ţi în fire.
— Da de ce?
— Dacă nu pun mâna pe individ până mâine dimineaţă, e sigur că vor anunţa o recompensă! Ce-ar fi să dispară pur şi simplu? Ştii cum e cu crimele astea sexuale. Poliţia începe să
bată toba, iar administraţia oraşului fixează un premiu.
Roşcata mă privi cu scârbă.
— Pari un tip normal. Cum de-ai putut să faci aşa ceva 170
unei femei? Ce plăcere poţi găsi într-un lucru ca ăsta…?
— Taci din gură, o întrerupse Lowry. Am o idee, Lam, ridică-te!
Veni spre mine, cu genunchii uşor îndoiţi şi mişcându-şi umerii.
— Nu face nicio mişcare, puişorule. Nu încerca nimic.
Ridică-te şi întoarce-te cu spatele.
M-am ridicat în picioare şi m-am întors cu spatele. Lowry îmi cercetă cu grijă hainele.
