— Asta cere chibzuire, nu glumă, spuse Lowry visător.
172
— Eşti nebun, dacă vrei să faci un singur pas afară, cât timp e el aici.
— La asta mă gândesc şi eu, recunoscu el. Vreau să dau de Bob Elgin, dar nu-mi convine să te găsească aici.
Tăcu câteva clipe, apoi continuă:
— Aş putea să-ţi dau pistolul, scumpo, ca să-l ţii sub ameninţarea armei. Adică să şezi colea şi…
— Ţi-am mai zis că nu rămân singură cu el în cameră, chiar de mi-ai da toate armele din lume.
Lowry făcea eforturi vizibile de gândire.
— Ai putea să mă ajuţi, Lowry, m-am amestecat eu, şi să
câştigi bani.
— Cum vine asta?
— Nu fi prost! Vrei să rămâi toată viaţa bătăuş la baruri de noapte?
— În viaţa asta mănânci ce ai şi nu ce vrei.
— Poate c-am putea să ne gândim la ceva, noi doi?
Fata puse mâncarea pe masă şi Lowry începu să înfulece.
— Ai grijă, îi spuse ea indignată. Ăsta-i şmecher. Dacă faci vreun aranjament cu el, te părăsesc cât ai zice peşte!
— Ce afacere-mi propui? mă întrebă Lowry.
— În joc e o asigurare de optzeci de mii de dolari.
Societatea de asigurări vrea să restituie prima pe un an şi să
scape cu atât. Aş fi tare amărât să pierd banii ăştia.
— Cred şi eu, exclamă Lowry meşterind şunca.
— Am să-i oblig să plătească. Mă ocupam de acest aspect al problemei şi m-am dus la fata aceea, dar ea tocmai se îmbrăca. Mi-a spus s-o aştept în camera de alături. Cineva mă urmărise şi cred că erai tu.
— Nu era el, interveni roşcata. Nu poţi să-i pui asta în cârcă. Am fost împreună clipă de clipă, de când ai luat maşina noastră. Am semnalizat unui automobilist, am pus benzină în maşina ta, am adus-o în oraş, am parcat-o şi ne-am întors cu taxiul.
— Cineva mai cunoştea adresa, am spus eu.
173
— Care adresă?
— Adresa fetei ucise.
Lowry rânji:
— Ai ticluit o poveste interesantă. Hai să vedem! Ai intrat în dormitorul fetei în timp ce ca se îmbrăca. Da?
— Aşa e.
— Şi te-a sărutat aşa cum era, dezbrăcată?
Am confirmat din cap.
— Da! Şi pe urmă deveniseşi prea timid ca să rămâi în cameră când se îmbrăca, iar ea prea ruşinoasă ca s-o facă în faţa ta şi te-a trimis în dormitorul soră-sii.
— Crede, nu crede, dar aşa a fost.
— Ce-ai zice tu, scumpo, de-o fată ca asta? o întrebă
râzând pe roşcată.
— Nu mă băga în aşa ceva. Când mă gândesc la primejdiile prin care trece o fată! Zău, când te gândeşti la biata fetişcană!
— Cred că m-am răzgândit şi mi s-a făcut poftă de nişte ouă. Nu vă deranjaţi, mi le pregătesc singur.
Am dat să mă ridic de pe scaun.
— Stai jos şi nu te mişca. Dacă i s-a făcut poftă, pregăteşte tu, scumpo, două ouă.
