— Mi-ar place să-l lichidez. Când mă gândesc la fetişcana aceea cu corp frumos şi… mi-e greaţă, îţi spun drept.
M-am întors spre Lowry:
— S-ar putea ca Bob să nu fi vrut să te păcălească, dar eu totuşi cred că asta e.
— S-ar putea, răspunse Lowry.
— Mi-am făcut socoteala că Bob Elgin ştia destule atunci la motel ca să fie lămurit şi cu asigurarea. Ştia şi cine ieşise şi…
— Stai puţin, mă întrerupse Lowry. Nu cumva îl judeci greşit pe Bob? Ţine un local onorabil. Nu permite gangsterilor să se aciuieze acolo. S-ar putea ca din când în când, câte o muieruşcă să facă vreo combinaţie, dar atât.
— Nu ştiu, dar părea bine informat şi mi-a propus să
lucrăm împreună. Poate că i-am dezvăluit mai mult decât era cazul.
— Ia pistolul, iubito. Mă duc să-i telefonez lui Elgin.
— N-ai ce să-i spui, îl întrerupse fata, până acum n-am auzit decât vorbe şi iar vorbe.
Am văzut că afirmaţia fetei făcuse impresie asupra lui. Se instală din nou pe scaun.
— Da, cred că individul e un mare mincinos.
— Dar ce-ai fi vrut să-ţi spun ca să mă crezi? Ţi-am spus-o destul de clar.
— Şi ce vrei să mai îndrugi? De ce nu treci la miezul chestiunii?
— Bine, am s-o fac. Tom Durham şi Bob Elgin sunt părtaşi la o escrocherie. Nu ştiu ce rol joacă fiecare din ei şi nici nu 178
mă interesează. Nu-mi dau seama ce făcea Durham în încurcătura aceea care s-a terminat cu aşa-numita sinucidere din dragoste de sâmbătă seara. Dar ştiu că sunt amândoi amestecaţi în afacerea asta. Am o şansă să scap basma curată şi să-mi iau partea mea din cei optzeci de mii.
Bob Elgin era interesat şi mi-a spus să vin aici. La naiba, s-ar putea să ne tragă pe sfoară pe toţi. Nu-mi place să stau închis aici şi să mă ard.
— Ai să stai închis multă vreme prin diferite locuri, spuse Lowry.
— N-am să stau, dacă mă descurc. O să pun mâna pe o parte din cele optzeci de mii şi o să mă dezvinovăţesc de omorul Lucillei Hollister.
— Vrei să te credem că n-ai comis tu crima?
— Bineînţeles că n-am comis-o eu.
— Uite ce, am să-l sun pe Bob şi basta! Ţine arma, scumpo.
Lowry îi întinse revolverul, iar roşcata se postă între mine şi uşă.
— Las uşa deschisă, zise Lowry examinând camera.
Apoi îi făcu semn fetei şi ieşi pe coridor.
Roşcata se instală la locul indicat, cu pistolul îndreptat spre mine. Uşa rămăsese întredeschisă. Strângea arma cu atâta putere, încât pielea de pe articulaţiile mâinii era întinsă
şi albă.
— Nu te mişca. Cred că într-adevăr mi-ar place să apăs pe trăgaci, bestie murdară ce eşti. Şi păreai atât de cumsecade!
— Ţi-am mai explicat că n-am niciun amestec. În orice caz, nu e vorba de o crimă sexuală!
— Ai avut urme de ruj pe batistă!
— Mă sărutase.
— Ce căutai în dormitorul ei?
— Stăteam de vorbă.
— Dar nu era îmbrăcată.
— Mă poftise înăuntru.
179
— Pare verosimil.
Am întins mâna spre ceaşca de cafea, am făcut o mişcare greşită şi am răsturnat cafeaua peste faţa de masă.
Reacţia instinctivă fu mai tare decât frica. Roşcata sări de pe scaun ca arsă.
— Neghiobule, neîndemânaticule! Pune ceva dedesubt ca să n-ajungă la lemn.
