sinceră. Mi-a spus apoi să merg în camera de alături şi s-o aştept. Ceea ce am şi făcut. Şi camera aceea s-a dovedit a fi dormitorul soră-sii.
— De ce n-ai aşteptat poliţia?
— Fiindcă m-ar fi dus direct la zdup şi nu mi-ar fi rămas nicio posibilitate să lămuresc lucrurile.
— Poliţia nu le-ar fi putut lămuri?
— Nu cred.
— Înţelegi că fuga te pune într-o situaţie fără ieşire?
— Oricum n-am nicio ieşire. Ori lămuresc toată afacerea, ori voi fi condamnat la moarte ca asasin. Mai mult decât atât, îmi vor atârna de gât toate crimele nerezolvate din ultimii cinci ani. Vor încerca să soluţioneze toate cazurile rămase în suspensie făcând din mine un monstru.
— Şi crezi că poţi lămuri ceva dacă ţi se dă o şansă?
— Se poate miza pe asta. Dacă mi se oferă o şansă, pun mâna pe ea. Şi de fapt e singura.
— Totuşi, cum poţi să descurci povestea asta?
Am luat un scaun şi m-am aşezat. După o ezitare, Claire se aşeză în faţa mea.
— Îmi placi. Am să-ţi ofer această şansă. Adică aşa cred, dar e cazul să-mi spui totul. Vreau fapte.
— Totul a început cu Tom Durham. Ai cerut informaţii despre el. Ai venit la agenţie cu o poveste frumoasă. Dar povestea nu era adevărată. Ai vrut să-l filăm, deoarece Minerva Carlton era interesată să obţină informaţii.
— Ţi-am spus-o chiar eu.
— De unde ştia Minerva că Durham o vizitează pe mătuşa dumitale?
— Nu-mi dau seama.
— Eu personal nu cred că Tom Durham intenţiona s-o ia de nevastă pe mătuşa dumitale.
— Ar fi fost smintit s-o facă.
— Şi nici nu cred că voia să-i vândă acţiuni.
— Totuşi voia ceva.
184
— Desigur. Cred că Durham e un şantagist şi cred c-o şantajează pe mătuşa dumitale. Pune-ţi capul la contribuţie şi gândeşte-te cu ce-ar putea s-o şantajeze.
— S-o şantajeze? Pe tanti Amelia?
— Da.
A clătinat din cap.
— Nu s-ar putea.
— Atunci individul încerca doar.
— Ar fi chemat poliţia.
— N-aş crede. Totul pare să indice că ştia ceva, sau credea că ştie.
— Habar n-am ce-ar fi putut să fie.
— Nu e deloc vulnerabilă?
— Nu văd de ce ar fi. Nu răspunde faţă de nimeni pentru acţiunile ei.
— Dar în trecut?
— Nu văd nimic.
— Cumva soţul defunct?
— Nu, amintirea lui nu înseamnă nimic.
— A moştenit ceva bani de la ultimul soţ?
— La drept vorbind, nu ştiu. Ţinea întotdeauna secretă
situaţia ei materială. Cred că au fost nişte bani, dar nu cunosc câţi. Se pare că e vorba mai ales de o asigurare.
— Cum a murit unchiul?
