Se îndreptă fluierând spre tubul acustic.
— Cine e?
Prin tub răsună puternic vocea Berthei:
— Bertha Cool, şi trebuie să te văd imediat!
Claire mă privi întrebător.
— Stai puţin. Spune-i că… Ba nu, e-n regulă. Să vină sus.
Claire apăsă pe butonul electric ce deschidea uşa de jos.
— Şi ce-ai de gând să faci acum? Vrei să te ascunzi?
— Da, în dulapul cu patul pliant. Spune-i că nu m-ai văzut.
— O.K.
M-am îndreptat spre uşa dulapului care adăpostea patul pliant, am deschis-o şi m-am înghesuit înăuntru. Claire închise uşa şi am auzit zgomotul zăvorului.
Câteva clipe mai târziu îmi răsună în urechi vocea Berthei:
— Salut, domnişoară Bushnell!
— Bună ziua, doamnă. Ce vânt vă aduce?
— Poate că-ţi aminteşti că lucrăm pentru dumneata?
— Bineînţeles. Intraţi şi luaţi loc.
Podeaua scârţâi sub kilogramele Berthei, iar scaunul gemu când se aşeză pe el.
— Cecul dumitale, drăguţo, n-are acoperire.
— Ce vreţi să spuneţi?
— Cecul ăla de două sute de dolari pe care ni l-ai dat nu e bun. Să-l ia naiba pe Donald, i-am spus doar sa te anunţe.
187
Credeam că-l găsesc aici.
— Dar… dar… cecul trebuia să fie valabil. Aveam bani la bancă.
— Banca e de altă părere. Mi s-a spus că cecul depus la ei fusese emis de o bancă din altă localitate. Când au constatat că nu e în regulă, te-au debitat în cont.
— Ce mai e şi asta? Cecul de care vorbiţi era tot aşa de bun ca şi aurul.
— Al cui era?
— Îmi pare rău, doamnă Cool, dar nu pot să vă spun. Am să vă însoţesc însă cu plăcere la bancă.
Nu puteam să văd expresia de pe faţa fetei, dar tonul vocii era perfect. Se dovedea a fi o actriţă bună. Gândindu-mă la îndemânarea cu care mânjise mucurile cu ruj, am început să
cred că simpatica noastră clientă avea oarecare experienţă în arta înşelăciunii.
— Vrem ca cecul ăsta să devină valabil, zise Bertha.
— Dar, doamnă Cool, cecul este valabil.
— Banca zice că nu e.
— Bine, am să discut cu banca.
— Nu dau doi bani cu cine sau ce ai să discuţi, interveni Bertha cu vehemenţă, dar să ştii că nu plec de-aici până nu-mi dai ceva care să compenseze cele două sute de dolari cu care a fost debitat contul nostru la bancă, fiindcă am fost de bună-credinţă când am primit cecul dumitale.
— Bine, sigur că eu… dacă persoana care mi-a dat cecul…
asta… m-ar pune într-o situaţie cam dificilă.
— O să fie şi mai dificilă dacă nu achiţi, afirmă grav Bertha.
— Îmi pare rău, doamnă Cool, dar n-am alţi bani.
— N-ai pe naiba!
— Ce vreţi să spuneţi?
