— Mai pui rămăşag? o întrebă Sellers pe Bertha.
Urmă o pauză lungă, apoi Bertha spuse cu îndoială în glas:
— Pe zece dolari.
— Douăzeci şi cinci nu-i bine?
— Nu, zece, spuse Bertha, mai mult nu dau.
— Ai redus deci cu patruzeci de dolari.
— Ai schimbat tonul.
— Bine, făcu Sellers, atunci pe zece dolari. Dă-te la o parte, domnişoară. Ce-i după uşa asta?
Auzeam cum ea încerca să i se împotrivească şi râsul lui Sellers.
— Afurisitule, gâfâi Claire. N-ai dreptul să…
— La o parte, domnişoară, dă-te la o parte.
Zăvorul fu împins, uşa se deschise şi patul montat în perete mă împinse într-o parte.
— Ce să vezi, ce să vezi, spuse Sellers. Jucăria a ieşit din cutie. Hai afară, Lam.
Am păşit în cameră. Bertha sări în sus ca arsă, scăpărând scântei.
— Ticălosule, blestematule! urlă ea. M-ai făcut să pierd zece dolari!
Frank Sellers îşi dădu rapid pe spate şi izbucni într-un hohot de râs.
192
— Asta-i bună, bună de tot!
— Ingratule, tu… încercă să mai spună ceva Bertha, dar vocea i se sugrumă de emoţie.
Claire mă privea neputincioasă.
— Nu face nimic, Claire. Îmi pare rău. Am urcat scările şi am găsit uşa deschisă. Ieşiseşi probabil să dai un telefon. Am intrat înăuntru şi te-am aşteptat să te întorci. Atunci soneria a început să zbârnâie. Nu ştiam cine poate să fie, aşa că m-am furişat înăuntru şi-am tras uşa după mine.
— Cred c-ai venit aici cu puţin înainte de Bertha, zise Sellers.
— Exact.
Sellers nu mai râdea. Se ridică de pe canapea şi înainta spre uşă.
— Ia să-mi arăţi cum ai tras după tine zăvorul.
Ştiam că o încurcasem. Pe dinăuntru uşa n-avea clanţă.
Sellers rânji.
— Frumos, n-am ce zice. Întinde mâinile, Donald.
— Aşteaptă puţin, Frank. Vreau să-ţi spun…
— Întinde mâinile, spuse el cu autoritate brutală în glas.
Cunoşteam tonul. Cunoşteam şi licărirea din ochi. Am întins mâinile şi Sellers îmi puse cătuşele, apoi mă
percheziţiona să vadă dacă n-am armă.
— Şi acum, stai jos. Dacă ai ceva de spus, grăbeşte-te. Eşti arestat şi acuzat de asasinarea Lucillei Hollister. Orice spui va fi folosit împotriva ta. Şi acum, dacă-ţi place, vorbeşte cât vrei.
— N-am ucis-o eu.
— Da, da, înţeleg. Ai venit la ea, ai găsit-o moartă, ţi-ai mânjit buzele cu rujul ei, apoi te-ai dus în dormitorul soră-sii ca s-o aştepţi. N-aş fi crezut aşa ceva despre tine, Donald.
Am ştiut întotdeauna că eşti un individ ciudat, dar nu în felul ăsta.
— Sellers, hai s-o luăm de la început.
— Prostii! exclamă el.
193
Dar îndată adăugă:
