— Dumneata eşti Claire Bushnell?
— Da.
— Salut, Frank.
— Să trăieşti, Bertha! exclamă Sellers. Îmi pare rău, Bertha, dar aşa e jocul.
— Nu te mai scuza. Dacă cele anunţate la radio sunt adevărate, nenorocitul a intrat mesa. Cred că ăsta a fost baiul cu el. Unul din creierele alea supradezvoltate.
Întotdeauna s-a ţinut cam deoparte.
— N-a avut niciodată relaţii normale cu femeile? o întrebă
Sellers.
— De unde să ştiu eu? se răsti Bertha. Femeile cădeau ca muştele în jurul lui… Uită-te la secretara lui. E nebună după
el, iar Donald se poartă cu ea de parcă i-ar fi o soră mai mică. De câte ori intră în cameră, ochii fetei se aprind ca nişte faruri de automobil şi-l urmăresc tot timpul. Donald însă nu observă nimic. S-a purtat întotdeauna frumos cu ea şi a ajutat-o cât a putut. A căutat să-i mărească salariul şi 190
să-i uşureze munca.
— Astea-s simptome tipice, declară sentenţios Sellers, cu aerul unui psihanalist amator. Trebuia să-mi fi dat seama de mult.
— Pot să vă întreb despre cine vorbiţi?
— Despre Donald Lam, asociatul ei. E un criminal, un maniac sexual. Ce ştii dumneata despre el?
— Păi, am avut prilejul să-l cunosc.
— Nu mai umbla cu fofârlica. Unde e?
— Ce vreţi să spuneţi?
— Ştii prea bine ce vreau să spun. L-ai ascuns aici.
— Dar, cum vă permiteţi! exclamă Claire indignată.
— Eh, făcu Sellers. Am ştiut că Donald e prea deştept ca să apară la agenţie după buletinul ăla de ştiri. S-a dus undeva unde-şi închipuie că nu-l va căuta nimeni şi de unde să-i telefoneze Berthei. Eu n-am făcut altceva decât s-o filez pe Bertha. Am urmărit-o până aici. Eram sigur că vine să se întâlnească cu Lam. Ori e aici, ori o să vină mai târziu ca să
se întâlnească cu Bertha.
— Eşti nebun, Frank. N-am vorbit cu nenorocitul ăsta şi habar n-am unde se ascunde.
— Pe mine nu mă duci, Bertha. Poate că-l crezi criminal, poate că nu, dar sunteţi asociaţi şi sunt convins că nu vrei să
fie închis până ce nu scoţi de la el tot ce ştie despre cazul respectiv, ca să poţi să preiei tu frânele şi să storci ceva parale.
— N-ar fi fost o idee rea şi, dacă ştiam unde să-l găsesc, fii sigur că o făceam. Aici am venit pentru că această
domnişoară ne-a dat un cec de două sute de dolari, care s-a dovedit a fi fără acoperire.
— Bine, bine, dar mai întâi să-l caut.
— Caută-l. Dar pun rămăşag că nu-l găseşti, pentru că
nu-i aici!
— Pe cât? întrebă Sellers.
— Cincizeci de dolari, anunţă repede Bertha. De acord?
191
Simţeam că suma îl tulburase pe sergent.
— Nu pariez, spuse ei după un moment de ezitare. Nu pariez, dar am să cercetez casa.
— N-aveţi dreptul să faceţi percheziţie, îl apostrofă Claire.
— Ho! Ho! făcu Sellers. Asta-i culmea!
— Nu puteţi. N-aveţi mandat de percheziţie şi nu puteţi să
daţi buzna aici. De unde ştiu că sunteţi de la poliţie?
— Bertha mă cunoaşte. Şi de ce nu vrei, domnişoară, să-ţi percheziţionez apartamentul?
— Fiindcă-i locuinţa mea. Nu-mi convine ca poliţia să dea buzna şi să-mi umble prin lucruri ori de câte ori i se năzare.
