împuşcătura. A tras apoi un foc în valiză şi a adus-o înapoi în cameră. A pus revolverul în mâna lui Fulton, a încuiat camera pe dinăuntru şi a ieşit pe fereastră afară.
— Nu înţeleg ce vrei să spui. Ce rost avea să complice atât de mult lucrurile? La ce bun?
— Fiindcă voia să justifice al treilea glonţ şi deci trebuia să
tragă un foc în valiză.
— Dar atunci înseamnă c-au fost trase patru focuri.
— Exact.
197
— Şi ce nevoie era să tragă al patrulea glonţ ca să-l justifice pe al treilea?
— Pentru că, i-am explicat eu, al treilea glonţ îl nimerise pe făptaş.
Sellers mă privi câteva momente clipind din ochi, căutând parcă să rumege această posibilitate.
— E o teorie, spuse el în sfârşit. Nu e decât o teorie. Şi totuşi… e o teorie.
— E mai mult decât atât. Unde se aflau hainele femeii în momentul când aţi descoperit cadavrele?
— O parte erau pe ea şi restul… stai un pic… restul cred că era în valiză.
— Vezi, aici e aici. O femeie care are o aventură şi se dezbracă într-un motel nu-şi răsuceşte bluza şi n-o înghesuie în valiză. În momentul împuşcăturilor, valiza era deschisă.
Bluza ei se afla pe un scaun, lângă valiză. Criminalul a intrat în panică, a făcut bluza ghem, a băgat-o în valiză şi apoi a închis-o.
— Mi se pare că ştii prea multe, spuse Sellers.
Şi adăugă cu subînţeles:
— E natural, fiindcă erai acolo, la motel, în timpul evenimentelor.
Sergentul Sellers se cufundă în gânduri, apoi brusc exclamă:
— Sigur, acum începem să lămurim câte ceva! Să ţineţi minte voi două tot ce spune individul. A stat acolo tot timpul.
Dacă e crimă, atunci el e criminalul.
— N-am făcut-o eu, fiindcă al treilea glonţ nu m-a nimerit pe mine. Ia uită-te la fotografiile camerei unde s-a comis crima. Uită-te la prosoapele de pe suport.
— Ce-i cu ele?
— Un prosop de baie, două de mâini.
— Şi?
— Garnitura obişnuită se compune din două prosoape de mâini şi două de baie. Ce s-a întâmplat cu cel de-al doilea 198
prosop de baie?
— Dracu’ ştie, nu e treaba noastră să controlăm.
— Criminalul a fost rănit, am continuat eu, şi s-a înfăşurat în prosop ca să nu sângereze. Probabil că rana nu sângera prea tare, totuşi i-a trebuit un prosop.
— E o teorie fantezistă, Lam. O teorie fantezistă, şi gata.
— S-ar putea, dar merită să fie cercetată.
— Are dreptate, interveni Bertha, merită să fie cercetată.
Gândeşte-te numai ce-ar însemna asta pentru societatea de asigurări.
— Cum adică? se interesă Sellers.
— Dacă în termen de un an de la întocmirea poliţei intervine o sinucidere, societatea nu plăteşte nimic, explică
Bertha cu o figură care trăda lăcomie. Dacă nu e însă
sinucidere, societatea plăteşte patruzeci de mii de dolari. În caz că moartea e provocată de vreun accident, societatea e obligată să plătească o sumă dublă, adică optzeci de mii.
Sellers scoase un fluierat.
— Noi ne ocupăm de asta, adică eu… se corectă Bertha.
— Continuă. Lam. Vorbeşte!
