— Povestea de la motel n-avea nimic amoros în ea. Minerva Carlton fusese şantajată. Şantagistul cerea o sumă mare, mult prea mare pentru ea. El o ameninţase că dacă nu-i plăteşte, va divulga totul soţului.
— Dacă era şantajată, atunci probabil că aşa ar fi procedat.
— Minerva hotărî să-l ducă de nas pe şantagist. Se adresă
lui Dover Fulton, care-i fusese şef. Ţinea la el. Poate că fusese drăguţă cu el pe vremuri, asta nu ştiu. În orice caz, s-a dus la el şi au hotărât ca Dover Fulton să treacă drept soţul ei.
Lucrul nu era greu de înfăptuit fiindcă şantagistul nu-l cunoştea pe Stanwick Carlton. Fulton în rolul soţului spusese probabil: „Ei şi? Soţia mea a greşit, dar eu o iert.” Şi s-au împăcat în faţa şantagistului, iar Fulton, care poza drept Stanwick Carlton, i-a zis: „Şi acum du-te dracului!”
199
— S-ar putea, spuse Sellers după un moment de gândire, dar e nevoie de dovezi.
— Încercam tocmai să obţin dovezi când mi-ai pus jucăriile astea, am zis întinzând mâinile cu cătuşe.
— Bineînţeles că ţi le-am pus. Eşti vinovat de o crimă.
— Nu-s eu criminalul.
— Atunci nu trebuia să fugi, băiete. Ştii ce se întâmplă
când încerci s-o ştergi. Credeai că poţi să pleci şi să ieşi basma curată. Nu ţi-ai închipuit că cineva ar fi putut să te recunoască. Dar mie mi-a venit o mică inspiraţie. Mi-am amintit de felul cum mi-ai descris-o pe fata aia blondă, iar semnalmentele date de tine s-au potrivit cu blonda. Am…
— Da, cunosc. Am auzit la radio.
Sellers mă privi furios.
— Şi tot întâmplător am cercetat cartea. Amprentele tale sunt peste tot pe învelitoarea aia de celofan.
— Se înţelege, doar fusesem acolo.
— Ai recunoscut pentru a doua oară. Să nu uitaţi, sublinie el întorcându-se spre Bertha şi Claire.
— Oricare ar fi fost motivul şantajului, am continuat eu, acesta porneşte de la barul Cabanita. Ştii ce se petrece în jurul acestor localuri. Băieţi de viaţă care-şi fac de cap. Din când în când câte un individ deştept, înzestrat cu o bună
memorie vizuală, dă târcoale pe-acolo şi obţine vreo informaţie asupra persoanelor care-o fac lată. Dacă găseşte vreun bărbat căsătorit venit din altă localitate sau pe cineva din oraş care se amuză la sfârşit de săptămână, şantagistul studiază cazul. Aproape în toate aceste localuri mişună
şantagiştii, sau mai bine zis o mulţime de şantagişti vin după
pradă, examinează publicul, îşi notează câte un număr de maşină sau ceva care să le aducă gologani. E vorba, de obicei, de chestiuni mărunte, dar şantajul de care vorbesc îşi are sediul chiar la personalul barului Cabanita. Cred că Tom Durham e amestecat în treaba asta şi că Bob Elgin îl cunoaşte pe Durham şi ştie unde poate fi găsit. Durham 200
locuia la hotelul Westchester Arms. L-a părăsit imediat după
crimă. Atunci mi-am închipuit că se simţise filat. Acum însă
cred că plecase din cauză că aflase cele întâmplate. Tare mi-ar place să-l găsesc. S-ar putea să constatăm că un glonţ de calibrul 8 s-a rătăcit undeva prin anatomia lui.
— Bine, încuviinţă Sellers, să văd ce pot să fac.
— Aseară am dat târcoale pe la Cabanita. Am făcut rost şi de nişte fotografii, dar pe unii i-a deranjat. Au încercat să
pună mâna pe mine şi era cât p-aci să fiu stâlcit în bătaie.
Aveam nişte poze şi o adresă – toate ale blondei care a fost omorâtă aseară. M-am dus să cercetez şi să văd ce-i cu adresa. Am aflat, dar cineva mă urmărise sau ştiuse dinainte că mă va găsi acolo.
— Asta o spui tu, mă întrerupse Sellers.
— Vreau să lămuresc lucrurile, e singura mea şansă de a scăpa. Propun să mergem la mătuşa Clairei Bushnell înainte ca dumneaei să poată inventa ceva. Îmi închipui să
şantagistul va ţine legătura cu ea, probabil telefonic. Tom Durham nu se prea poate deplasa astăzi, deoarece cred că e găurit de un glonţ de calibru 8. Nu-ţi cer decât ca, în drum spre poliţie, să te opreşti la Amelia Jasper şi să-i iei un interogatoriu.
— Hm, şi să-mi pierd insigna de sergent. Drept cine mă
iei? Un tâmpit care va apare în faţa unei mătuşi înstărite şi-o va întreba: „Ascultă, cucoană, te şantajează cineva?”
— Lasă-mă pe mine. Nici nu vreau s-o întrebi dumneata.
Trebuie doar să fii de faţă şi să asculţi.
Sellers stătu un moment pe gânduri, apoi clătină din cap.
— E un truc. Mai bine te duc la poliţie.
— Dar între timp urma se va pierde şi n-ai să mai afli nimic.
— Am pus mâna pe un criminal, rânji Sellers mulţumit de sine. Mi-ajunge pentru o zi. Haide, vino!
— Pentru numele lui Dumnezeu, Frank, fă-mi mie un bine, îl rugă Bertha. Îmi distrugi asociaţia şi-mi strici totul cu o 201
