Am scos batista din buzunar şi am încercat fără succes să
şterg faţa de masă.
— Nu, nu, strigă ea, dedesubt! Repede! Să n-ajungă la lemn.
Fata traversă în fugă camera şi, în clipa când ajunse de partea cealaltă a mesei, am răsturnat totul peste ea. M-am întins repede peste masa întoarsă, am apucat-o de mână pe roşcată şi i-am smuls revolverul.
— Niciun cuvânt! Ieşi pe din dos, repede! Devenise atât de palidă, încât pudra desena pe obraji pete colorate.
— Coboară prin dos, am grăbit-o eu, adăugând cu răutate: Sau preferi un ciorap în jurul gâtului, care să te sufoce? Cred c-ai arăta frumos gâfâind înaintea morţii şi…
Asta era prea mult. Fata deschise gura gata să urle. I-am astupat gura cu mâna.
— Dacă scoţi un sunet, îţi pun ciorapul pe după gât. Hai, prin dos!
Tremura puternic. Am luat mâna de pe gura ei şi-am bătut-o amical pe umăr:
— Haide, scumpo. N-am inimă să te chinuiesc. Scoate-mă
pe din dos. N-am niciun amestec cu crima aia.
— Nu. Nu mă sugruma. Am să… fac orice… Orice vrei, eu…
— Nu fi proastă. N-am sugrumat niciodată pe nimeni, dar vreau să ies repede şi te iau cu mine ca să nu fugi pe coridor după Sam. Hai!
Mă conduse pe o uşă care ducea la o verandă acoperită.
Coborârăm împreună câteva trepte. Paşii noştri răsunau pe 180
scara de lemn.
— Acum poţi să te întorci, i-am spus la jumătatea, drumului. Regret c-a trebuit să procedez aşa, dar altfel n-aveam cum să ies. Nu mi-am închipuit c-o să se transmită
tocmai atunci ştirile la radio.
— Şi n-ai să… mă iei cu tine… ca să-mi faci… ca să mă
sugrumi?
Am râs liniştitor.
— Lasă asta! Ia arma!
Am descărcat revolverul şi i-am întins atât arma cât şi gloanţele.
— Nu trage, că n-ai gloanţe. Până le pui înapoi s-ar putea să te răzgândeşti. N-ai niciun interes să atragi atenţia ca să-ţi apară numele în gazetă. S-ar putea ca lui Bob Elgin să nu-i convină c-ai fost pe-aici. Salut, scumpo!
Fata avu un moment de ezitare, apoi buzele-i schiţară, un fel de zâmbet.
— Salut, cred că eşti… tare isteţ şi, la urma urmei, băiat de treabă.
Am coborât fugind restul treptelor. Când am aruncat o privire în urmă, roşcata ţinea revolverul în mână, nefăcând însă niciun efort ca să-l încarce.
181
CAPITOLUL 14.
BERTHA INTRĂ ÎN ACŢIUNE
O jumătate de oră după ce scăpasem de la Lowry, cântam o melodie la soneria Clairei Bushnell. Mă lăsă să intru.
— Iată-mă.
— Văd. Ce să zic, intri şi ieşi tot timpul!
— Îhî. Ai citit ultimele ziare?
Clătină din cap.
— Ai stat de vorbă cu cineva?
— Nu. Îmi făceam unghiile.
— OK., Claire. Lucrez pentru dumneata, iar dumneata mă
ascunzi.
— Ce tot spui?
