— Nu am fost prezentați, nu? spuse el în cele din urmă.
I-am întins mâna peste o farfurie cu sardine.
— Am aflat de la Herr Gust că vă numiți Otto. Eu sunt Kati Hirschel.
— Otto Fritsch, zise el. Îmi strânse mâna cu putere. Poți să îmi spui Otto.
— Iar tu îmi poți spune Kati.
Am băgat de seamă că toți cei din jurul mesei se uitau acum la mine: chelnerul aștepta să ia comanda, cu hârtia și creionul în mână. I-am făcut un semn lui Otto și m-am întors către ceilalți.
— Mâncăm pește? întrebă femeia care îndrăgea Istanbulul și ieși cu un cap mai în față, pentru a mă putea vedea.
— Mă voi interesa ce au, am spus înainte de a mă consulta cu chelnerul.
VP - 121
După ce am comandat çipura pentru toată lumea, ceilalți continuară să
mă privească tăcând chitic.
— Am comandat un pește a cărui denumire în limba germană nu o cunosc, le-am explicat
— Vom vedea ce este când îl vor aduce, spuse femeia și se sprijini din nou de spătarul scaunului.
Otto puse mâna pe buzunarul de la piept al cămășii sale și zise:
— Am la mine un dicționar, putem să căutăm în el.
Scoase un mic Langenscheidt cu coperte din plastic galben și îl flutură
prin aer.
— Poți să nu te uiți, nu figurează în el, i-am zis.
— Spune-mi cum se scrie, spuse el încăpățânat
Am început să îi spun denumirea pe litere.
— Într-adevăr, nu este, consimți el după ce plin de speranță răsfoise un timp dicționarul.
Tipii cu mutra rozalie tăcuseră o vreme; acum reîncepură să
trăncănească.
— Schimbați locul cu mine? l-am întrebat pe cel care stătea în dreapta mea.
În acest fel m-am depărtat cu un scaun de membrii echipei, dar cel puțin nu mai trebuia să suport respirația urât mirositoare a celor doi.
L-am mai întrebat o dată pe Otto:
— Tu ai scris reportajul despre crimă?
— Da, de ce întrebi?
— Pentru că l-am citit.
— Nu era nimic special. Și, așa cum stau lucrurile, probabil că nu voi mai publica niciun alt articol pe această temă.
— De ce nu? l-am întrebat
Eram singura care ar fi vrut să afle noutăți despre acest subiect?
— Nu există niciun fel de probe. O crimă care nu poate fi clarificată. Am luat astăzi un interviu comisarului care investighează cazul, va apărea în ediția de mâine. Omul spune că în curând cazul va fi clasat. Poate în câteva zile.
— Cu cine ai vorbit?
— Îl cunoști? întrebă el, în timp ce se străduia să înghită o lingură
întreagă de sardine.
— Cunosc pe cineva de la poliția judiciară.
Scoase un notes din același buzunar de la piept de unde scosese micul dicționar și îl răsfoi.
— Batuhan Onal se numește tipul. Îl cunoști?
VP - 122
