Și profesorii spuneau că Peter se schimbase. „În ultimul timp era mai atent, toți speram că se va îndrepta”.
Peter nu avea niciun prieten, nu avea pe nimeni căruia să îi încredințeze un secret Elevii nu știau cine era bărbatul, de ce vorbea Peter cu el, de ce arăta acesta mai fericit, de ce îl lua de mână și de când îl cunoștea. Peter nu avea niciun caiet în care să noteze amintiri și evenimente – abia știa să scrie.
Existau desene făcute de el: pe baza acestor desene, un psihiatru care colabora cu poliția încerca să găsească indicii, dar nici asta nu a dus la ceva.
Fotografia lui Peter a fost difuzată în satele și în orașele mai mici ori mai mari din regiune. Dar nimeni nu îl văzuse pe Peter după răpire. Fotografia a apărut la emisiunile de știri ale televiziunii și în programul de căutări al poliției, toți cei care îl văzuseră ori știau unde se afla erau rugați să anunțe poliția. Au existat mai mult de trei mii de apeluri telefonice, dar nici din ele nu a rezultat nimic. Petra a angajat un detectiv particular, dar nici acesta nu a dat de vreo urmă.
La două luni după răpire, într-o pădure din zona Bruxelles, în apropierea unui sat, a fost găsit cadavrul băiatului cu semne de maltratare. Corpul lui VP - 23
micuț și siluit. Făptuitorii nu au fost descoperiți, nu exista nici cea mai mică
urmă.
VP - 24
4.
În fața celui mai luxos și mai scump hotel de pe malul Bosforului mișunau polițiștii și reporterii. Faptul că un client fusese asasinat nu prea ajuta la promovarea hotelului în următoarea perioadă. Proprietarul hotelului, oricare ar fi fost el, nu avea totuși ce regreta.
Și în hotel se aflau bărbați gălăgioși, care de la prima vedere se dovedeau a fi polițiști. Între timp devenisem curioasă să aflu cine era victima. Am încercat să aflu de la recepție unde se afla Petra, la care recepționera mi-a răspuns că Petra nu dorea să stea de vorbă cu ziariștii.
„Doamne, ajută-mă să nu greșesc acum”, mi-am zis, și am continuat cu voce tare:
— Sunt prietena ei, ați putea cel puțin să o sunați și să îi spuneți că
prietena ei Kati este în hol?
Fără să mă asculte măcar, femeia se întoarse și plecă. M-am adresat unui alt angajat de la recepție, bărbat, căruia i-am spus că sunt o prietenă a Petrei Vogel și vreau să o întâlnesc. Era vizibil că astăzi toți se sculaseră cu fundul în sus. Și acest bărbat îmi răspunse scurt:
— Petra han^m a rugat să nu fie deranjată.
Nu a fost acceptată nici rugămintea mea de a-i transmite cel puțin ceva.
Nu sunt eu genul care se dă bătut ușor. Deci am luat hotărârea de a mânca și a bea ceva la cafeneaua hotelului, după care să mă gândesc la o altă
strategie. Și reporterii luaseră loc în cafenea și pândeau momentul potrivit ca să atace.
M-am îndreptat către o femeie plină de viață, vopsită blond, care stătea singură la masă și pe care o cunoșteam de la știrile unui post privat de televiziune. Eram hotărâtă să fac uz de toate mijloacele pe care mi le punea la dispoziție mintea mea. I-am spus femeii că o știu de la televizor, că o apreciez foarte mult și am întrebat-o dacă o pot ruga ceva.
Amabilitatea mea exagerată nu păru să o impresioneze prea mult. Dar răspunse oricum:
— Desigur, vă rog!
— Sunt prietena Petrei Vogel, vreau să mă întâlnesc cu ea, dar i-au dat o altă cameră și cei de la recepție nu vor să îmi spună noul ei număr de la cameră, poate că dumneavoastră ați putea…
În timp ce vorbeam, femeia își aruncă o privire în notesul ei și murmură
numele „Petra Vogel”.
VP - 25
— Numărul camerei nu apare aici. Așteptați, am să îl întreb pe unul dintre colegii de serviciu.
Nu am înțeles la cine se referea cu „colegii de serviciu” și nici nu îmi închipuiam că se va mai întoarce; cu siguranță că avea și altele pe cap. Nu putea nici să fie pe post de „mama răniților” pentru toți cei care se dădeau fani ai ei. De aceea mai că îmi ieșiră ochii din cap când am văzut-o întorcându-se după două minute cu o listă în mână.
— Deci dumneavoastră o căutați pe eroina principală care a stat înainte în apartamentul Topkapı?
— Da, am confirmat eu surescitată.
— Au mutat-o la camera 724.
Am privit-o recunoscătoare pe femeie.
— Vă mai pot întreba ceva?
Dădu afirmativ din cap.
— De fapt cine a fost omorât?
— Asta nu știți?
Se holba ca și cum nu ar înțelege de ce se mai ocupa de mine.
— Regizorul filmului în care prietena dumneavoastră are rolul principal.
Regizorul filmului în care Petra are rolul principal!
Cum se numea? Cine era acesta?
