— Sunt Arrow! zise beţivul încercând să scape de agenţi şi, cu un singur gest, îşi scoase masca, peruca şi paltonul jegos care îl acoperea. Fluierele voastre, spuse el, oferindu-li-le agenţilor, care nu-şi reveneau în fire.
— Ce faceţi, îmbrăcat aşa, Arrow? am întrebat eu.
Nu îmi răspunse; se adresă agenţilor şi spuse:
— După cum vedeţi, domnilor, azi-noapte am comis cu toţii erori grave; erori care au costat viaţa acestei biete fete.
Pe de altă parte, chiar şi eu am greşit, căci deghizarea mea nu mi-a servit ca, dincolo de faptul de a fi scos în evidenţă
slaba voastră perspicacitate şi atenţie, să mă apropii de asasin. Aştept de la voi un efort mai mare; eu singur nu pot supraveghea străzile.
Îşi făcu loc către cadavrul victimei.
— Ce avem aici, Sherrinford?
Am început să-i relatez primele concluzii la care ajunseserăm eu şi medicul legist. Arrow îşi scoase lupa şi examină îmbrăcămintea fetei.
— Nu sunt urme; cu toate că nu ne-ar folosi prea mult în această ţară, spuse Arrow şi adăugă, adresându-se celor
— 278 —
prezenţi: Daţi-vă înapoi, vă rog.
Arrow începu să adulmece ca un copoi de jur împrejurul cadavrului.
— Ce dracu’ faceţi? întrebă Fonte.
— Urmele unei trăsuri, spuse Arrow, arătând solul. Ceea ce confirmă opinia medicului legist.
— Pot fi ale oricărui echipaj de lux, interveni Fonte.
— Doar că acestea, dacă privim cu atenţie, sunt mai puţin adânci pe măsură ce se îndepărtează de victimă; ceea ce ne indică faptul că vehiculul transporta o greutate mai mică la plecare. Mă rog, dar asta nu e determinant pentru investigaţie şi nu există niciun indiciu la aceste urme care să
prezinte vreo particularitate.
— Ce vreţi să spuneţi?
— Că există sute de vehicule ca acesta. Dacă aş fi găsit în pământul brăzdat vreo anomalie, asta ne-ar fi permis să
căutăm un anumit vehicul. Dar, din nefericire, nu este cazul.
Arrow se apropie din nou de trupul fetei. Doctorul îşi continua treaba.
— Aţi găsit ceva, doctore?
Medicul legist, ridicând una din mâinile victimei, spuse:
— Mai multe pete negre. Lăsă cu blândeţe braţul victimei şi, arătând sub coaste, zise: Îi lipseşte ficatul şi înăuntru au fost lăsate mai multe seminţe de rodie.
— Mulţumesc, doctore, rosti Arrow.
O flamă îi întunecă vederea pentru o clipă. Era fotograful care, continuându-şi munca, îşi declanşase aparatul. Arrow îşi duse mâna la ochi, îi închise pentru o clipă şi apoi privi către zecile de curioşi pe care poliţia încerca să-i controleze ca să nu se apropie prea mult de locul faptei. Arrow se îndepărtă câţiva metri în direcţia opusă, fără să rostească un cuvânt, şi apoi se întoarse, privindu-i pe furiş pe toţi cei prezenţi.
— Ce faceţi? De ce vă îndepărtaţi? Unde vă duceţi acum?
întrebă Fonte.
Nu am răspuns, dar, cunoscându-l pe Arrow, căuta ceva.
Dar de ce îşi îndrepta privirea către necunoscuţii şi curioşii care ne incomodau în munca noastră?
— 279 —
Atunci, l-am văzut alergând spre mulţime cu o hotărâre pe care de puţine ori i-o observasem. Cineva ieşi din mulţime şi se pierdu trecând de colţul străzii. Aproape că nu l-am putut vedea, l-am auzit doar pe Arrow strigând:
— Urmaţi-mă, Sherrinford!
Când am înţeles ce îmi indica, Arrow îşi făcuse deja cale liberă cu dificultate prin masa de curioşi, spre uimirea inspectorului-şef Fonte şi a celorlalţi membri ai poliţiei, dispărând pe urmele necunoscutului.
L-am pierdut din vedere, dar, după cum am aflat mai târziu, Arrow alerga pe strada Marquet înspre Paseo de Colón. A traversat această alee încercând să nu fie lovit de rarele trăsuri care circulau în momentul acela. A ajuns până
la chei în cursa sa nebunească. Îl văzuse din nou pe omul acela ciudat care încerca să se îndepărteze de el cu orice preţ, dar, când a ajuns la şoproanele din port, i-a pierdut urma iar. A încercat să-şi recapete răsuflarea pe când privea în toate părţile. Nu putea să fi ajuns foarte departe, s-a gândit el. S-o fi ascunzând acolo, între şoproanele şi gheretele din dană. În momentul acela, era mare agitaţie în port, cu oameni cărând mărfuri dintr-o parte într-alta.
Atunci, i s-a părut că îl vede din nou apropiindu-se până la malul mării. Arrow a coborât după el, dar l-a pierdut din nou. S-a apropiat de ambarcaţiuni şi, în clipa aceea, cineva sau ceva l-a lovit şi el a căzut.
Frigul l-a făcut să-şi revină şi s-a pomenit plutind prin ape pline de gunoaie, încercând să se menţină la suprafaţă, simţind încă durerea loviturii. Arrow se scufunda şi încerca să înoate spre scara care cobora până în mare. Dar simţea că
se duce la fund. A dat fără succes din mâini. Era extenuat şi continua să se scufunde. Ceva l-a împins la suprafaţă. Un braţ gigantic l-a prins în apă şi Arrow a văzut din nou lumina. Cineva i-a întins mâna şi Arrow s-a agăţat de ea.
