În timp ce necunoscutul trăgea de el şi încerca să-l salveze, Arrow a putut auzi doar câteva cuvinte:
— Jocul continuă.
L-am găsit ud leoarcă, întins pe jos şi cu capul rezemat de un bolard.
— 280 —
52. În mulţime
— L-am văzut, Sherrinford; l-am văzut. În mulţime, şi m-am dus după el. Străfulgerarea flamei aparatului de fotografiat a fost cea care m-a făcut să cred că se afla poate printre noi. Şi aşa a fost. Am putut să-i simt prezenţa malignă. Când m-am îndepărtat şi am privit către grupul de curioşi, printre oameni, i-am descoperit ochii aţintiţi asupra mea. Era un tip solid, puternic, cu o privire perversă.
Delectându-se cu momentul acela. Era identic cu tipul desenat de tânărul Picasso.
— Aţi fi putut muri.
— Dar, după cum vezi, sunt în continuare în viaţă.
— Nu pentru multă vreme, dacă nu vă schimbaţi hainele.
O să faceţi pneumonie. Ce aveaţi de gând când v-aţi deghizat în beţiv?
Atunci Arrow mi-a relatat întâmplările din noaptea trecută, iar eu am luat notiţe amănunţite în carnetul meu. Apoi, Arrow mi-a dat ascultare şi şi-a scos hainele ude. După ce şi-a făcut toaleta cum se cuvenea şi şi-a schimbat îmbrăcămintea, a apărut din nou în sală.
— Şi spuneţi că v-a vorbit?
— Da., Jocul continuă”, asta a spus.
Monstrul acela ar fi putut să-l lichideze pe prietenul meu, dar, cu toate astea, nu o făcuse. Arrow, am dedus eu, făcea parte din jocul lui, aşa cum îl avertizase când îl ajutase să
iasă din apă.
O minte criminală rece şi metodică dispusă să se bată cu cel mai bun detectiv, înverşunat în lupta împotriva răului.
— Ce-aţi găsit printre hainele fetei asasinate?
— Caietul lui Picasso; cel pe care zicea că îl pierduse.
— Aţi ascuns poliţiei o dovadă?
— Nu tocmai. Să zicem că ceea ce am ascuns este o dovadă falsă. Va trebui să-l revedem pe pictor. Dacă nu mă
înşel, pe vremea asta ori a primit, ori este pe cale să
primească un ficat.
— 281 —
— Dar înainte, avem întâlnire cu Sitwell, vă amintiţi?
— Perfect.
— Ce interes aveţi faţă de el?
— Să zicem că derivă din interesul lui faţă de mine. Sitwell a fost cel care a propus poliţiei ajutorul nostru.
— Şi credeţi că are vreo legătură cu povestea asta? N-o fi cumva unul dintre admiratorii aceia care v-au citit povestirile în The Strand?
— Asta o vom afla chiar azi.
— Dar aveţi deja o idee, am insistat eu.
— Permiteţi-mi să nu v-o prezint până când nu voi putea s-o confirm, dragul meu Sherrinford.
— Sunteţi misterios ca de obicei, Arrow; vă jur că nu voi reuşi niciodată să mă obişnuiesc cu tainele dumneavoastră
deliberate.
— Nu sunt deliberate. Să zicem că bănuielile mele trebuie să se sprijine pe o bază reală: date şi dovezi, dragul meu Sherrinford; date şi dovezi. În meseria asta, nu e indicat să te pripeşti; e în joc viaţa a două femei. Pe de altă parte, am făcut unele cercetări despre sir Richard; un tip cu adevărat interesant.
— Ce date noi aţi obţinut de la cadavrul pe care l-am găsit azi-dimineaţă?
— Niciuna, în afară de faptul că se confirmă cele pe care le avem deja.
— Fata avea şi ea mâinile pătate de cărbune. Presupun că
aveţi dovezi noi în legătură cu asta. Date pe care, după toate aparenţele, n-aţi considerat oportun să le dezvăluiţi la reuniunea noastră cu poliţia.
— Cum am spus la reuniune, valoarea cărbunilor naturali se măsoară prin conţinutul lor în apă, prin cantitatea de cenuşă, prin proporţia carbonului, hidrogenului şi a sulfului şi, mai ales, prin culoarea apărută în urma combustiei sale.
